Un trandafir ca mine


A fost odată ca niciodată…un trandafir. Statea în piaţă ca orice trandafir care vrea să fie daruit cuiva care îl merită. Nu dorea să ajungă pe biroul unui doctor ca semn de mulţumire pentru serviciile efectuate. Nu avea în plan să fie dus la înmormîntare atunci cînd e criză de garoafe. Nu-şi imagina că va fi pus pe catedra doamnei învăţătoare în prima zi de şcoala. Nu dorea sa fie aruncat la gunoi după ce se va ofili…Dorea să trăiască cît mai mult….

A fost odată ca niciodată o fată care îşi dorea un trandafir….Nu era sigură pe culoarea dorită ca eşarfă pentru spinii florii cu ţepi dulci…Nu spera decît că va veni ziua în care trandafirul va sta pe biroul ei şi va privi la el amintindu-i de cel drag, mai drag decît floarea…Nu îşi închipuia marimea trandafirului…tot ce venea cu numele acesta urma să fie binevenit şi primit cu dragoste…Era poate o dorinţă a ei pentru o dragoste de trandafir sălbatic…

A fost odată ca niciodată un baiat care îşi dorea să ofere un trandafir. Şi, pentru că un trandafir nu se poate oferi oricui, a început să călătorească prin lume după posibile destinatare ale florii cu ţepi de dor…Ciudat..peste tot pe unde a umblat a găsit doritoare de flori de trandafir, a gasit fete ce doreau să-şi scalde trupurile pline de vise în petale roşii, dar nimeni nu dorea să primească un spin…atît mai avea trandafirul băiatului…un singur spin…Şi din cauză că ghimpii din suflet nu-i dădeau voie să doarmă, a început să viseze fete şi feţe trandafirii….

A fost odată ca niciodată un perete care dorea să primească în gazdă un trandafir pus la uscat. Chiria nu era prea mare, numai că nu era hotărît care parte din tot ce era el i-o va ceda trandafirului. E greu să găseşti un loc pentru ţepi…e greu să-i pui alături de foaia pe care ai încercat să scrii cum ţi-ai dori să fie viaţa. Nu poţi să aşezi un trandafir lîngă orarul pe a doua zi la facultate…e posibil să se suprapună o oră de Drept cu o oră de oferit trandafiri mai chirciţi…Şi peretele era în dilemă: să accepte locul de pe harta sufletului băiatului…sau să păşească în colţul unde se afla fotografia fetei….

A fost odată ca niciodată o florăreasă sătulă să vîndă trandafiri celor care uită pentru ce îi dăruiesc. Era iritată de cei care îi cumpărau pentru a-şi cere iertare şi era întristată de cei care cumpărau trandafiri pentru înmormîntari. Era odată o florăreasă care ma avea clientă pe mine…Da…îmi mai cumpăr uneori singură trandafiri, ma plimb pe stradă să creadă lumea că i-am primit de la cineva drag, le rup ţepii de dorul celui care mă înghimpă pe mine şi zîmbesc la final: am făcut o treabă bună!

A fost odată un trandafir pus de o fată pe un perete la uscat…şi s-a uscat mai mult ea decît trandafirul…Şi parcă îşi dorea să fie agăţată de peretele lui..de visele lui..de tot. Şi trandafirul se îngrozea la gîndul că povestea se termină şi băiatul nu-şi dă seama cît de important e trandafirul pentru fată….Şi florareasa tot nu înţelege de ce mai vinde trandafiri. Singurul care suferă e peretele rămas cu urme după atîta seceta de doruri nemarturisite…E greu să fii trandafir într-o lume a ghimpilor…

Advertisements

One thought on “Un trandafir ca mine

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s