E grea obişnuinţa asta

Obişnuim să pierdem noaptea şi să dormim cu visele noastre ziua.

Obişnuim să ne certam şi să ne împăcăm spunându-ne că…am avut o discuţie mai aprinsă.

Obiţnuim să ţipăm unul la altul în noi, uitând că de fapt…în fiecare avem o parte din celălalt pe care ne chinuim să nu o rănim.

Obişnuim să discutăm lucruri complicate şi să uităm că lucrurile simple trebuie trăite.

Obişnim să râdem când de fapt…plângem în suflet şi ne dor ochii de atâta oboseală.

Obişnuim să ne prefacem că totul e bine când ştim că nu vom schimba niciodată lumea.

Obişnuim să credem că nu avem nimic când sunt mulţi mai săraci decât noi.

Obişnuim să ne credem atât de mulţumiţi de noi…

Obişnuim să afişăm curajul nostru pentru a ne încuraja unul pe altul.

Şi…e grea obişnuinţa asta…

Advertisements

3 thoughts on “E grea obişnuinţa asta

  1. Obişnuim să ne uităm pe noi în căutarea de a fi altcineva dar, să rămînem, printr-un miracol, totuşi, tot noi… şi astfel obişnuinţa devine o rătăcire fără adresă, fără obiect – un gol nesfîrşit, infinit de adînc în care rostul devine inerţie şi mişcarea browoniană determină direcţia şi sensul…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s