Incep sa încerc

Am început să dau “snoze” la telefon când îmi sună alarma de dimineaţă pentru că şi alea 10 minute pe care le mai dorm după, sunt dulci.

Am început să plâng pentru toate tâmpeniile şi să enervez lumea mai mult decât în mod normal.

Am început să îmi arunc din lucruri şi culmea… în fiecare zi mai găsesc ceva care ar merita aruncat. Cine ştie ce mai arunc mâine…

Am început să îmi pierd încrederea în oameni pentru că, probabil, ei şi-au pierdut întâi încrederea în ei… şi eu în mine… şi aşa mai departe.

Am început să scriu şi îmi era aşa dor să scriu pentru mine… Ciudat e să te chinui pentru ca să te citească alţii.

Am început să învăţ să sper. E un bun început, dar cine ştie cât va ţine.

Până acum, spuneam că o să încerc… Acum am început sa încerc. Nu merge prea bine dar a început să meargă… Ce ţi-i şi cu timpurile astea…Mereu m-am simţit încurcată de ele. Dacă ar fi ca ziua să aibă 30 de ore, eu aş vrea să aibă 37… Şi dacă s-ar putea să mă împart în două, aş vrea să mă împart în trei…


Advertisements

4 thoughts on “Incep sa încerc

  1. Eu una nu știu ce să mai cred. Poate sună pesimist ceea ce scriu, când de fapt mesajul tău se vrea a fi unul optimist. Se merită să încerci? Poate da, poate nu, depinde ce încerci, și acesta ar fi un lucru, încerci pentru tine sau până la urmă tot pentru alții? Ce ar fi dacă am sta pur și simplu și nu am face nimic și am lăsa timpul și pe ceilalți să ia toate deciziile pentru noi!? Sau poate răspunsul este: chiar așa e, dude. Am început să cred din ce în ce mai mult că este chiar așa. Ok, poate exagerez, dar hmmm, am ajuns să facem ceva pentru NOI sau deja ajung la “the never ending subject” despre liberul arbitru, și nu aș vrea să încep.

    Dar am ajuns să ne agătăm de orice să ne facă să ne simțim bine, orice să ne facă să zâmbim un pic acolo și: acum avem speranța, acum nu o mai avem, acum zicem ce frumos e totul, acum zicem ce urât e lumea asta, acum zicem ce bine mă simt, acum că nu mă simt așa bine, eu cred că ne mințim, uneori rău de tot. Sau ajungem să avem poate prea mult, și să ne zicem că noi nu avem nimic. Cum o fi, oare? (da, lista infinită de întrebări fără răspuns). Un lucru e clar, eu una îl supăr pe Dumnezeu.

    Și poate este bun acest început, de ce să nu fie, mai bine să încerci decât să nu…Și ți-aș spune: “never give up or keep having faith”, dar aș fi ipocrită…Sau poate ok, “I’m having a bad day”…

    Continuă să arunci, da…aruncă, nu doar la propriu, altfel acest început chiar va rămâne doar un început…

    (Hmmm, eu aș vrea ca ziua să fie din ce în ce mai scurtă…)

  2. hmm. Pai eu cred ca daca cineva incearca ceva inseamna ca este pe drumul pe care vrea sa il parcurga. Si sa nu uitam ca un om care are o atitudine de multe ori e mai valoros decat unul care nu o are 😉 pup

  3. Scrisul e într-adevăr cea mai bună cură de epurare a sinelui, de curăţire de poăcate împotriva eului autentic, de distilare a realităţii şi de legitimare a întîmplărilor…. În rest merită să încerci tot ce simţi să faci, să crezi, să îndrăzneşti… Oamenii să-i cerni în ciurul fin şi subiectiv al sentimentelor clare şi fără îndoială…. Iar ziua, las-o să fie de 24 de ore, pentru ca timpul să se dilate sau să se comprime singur – după împrejurări – pentru ca mutaţia sa intrinsecă să devindă indicele semnificativului din viaţă. 🙂

  4. sa nu te simti legata niciodata de nici un lucru pe care il ai, pentru ca daca azi il ai si decizi sa-l arunci maine s-ar putea sa-ti fie luate si cele pe care alegi sa le pastrezi…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s