M-as marita…singura

Zaragoza, septembrie pe final, luni. In Lleida este mare sarbatoare…in concluzie, am ramas la sora mea prin aceasta zona. Si daca tot m-am intalnit cu atat de multe rude, o matusa de a mea se gandeste sa imi puna si de o combinatie cu un baiat.

Deci..amatori, grabiti-va. Voua, celorlalte matusi, va spun sa stati linistite ca mie nu imi place nici combinatia asta, nici altele. Si pentru ca voi nu stiti engleza, va descriu mai jos cum sta treaba cu nebunul (Cornel crede ca eu scriu “despre Oak si alti nebuni in cuvinte tari”) din visele mele.

“When Farmer Oak smiled, the corners of his mouth spread till they were within an unimportant distance of his ears, his eyes were reduced to chinks, and diverging wrinkles appeared round them, extending upon his countenance like the rays in a rudimentary sketch of the rising sun.

He had just reached the time of life at which “young” is ceasing to be the prefix of “man” in speaking of one. He was at the brightest period of masculine growth,for his intellect and his emotions were clearly separated: he had passed the time during which the influence of youth indiscriminately mingles them in the character of impulse, and he had not yet arrived at the stage wherein they become united again, in the character of prejudice, by the influence of a wife and family. In short, he was twenty-eight, and a bachelor.”

Si tot pentru voi, ca sa intelegeti pana la urma ceva, va propun un dialog din “Departe de lumea dezlantuita – Far From the Madding Crowd”, de Th. Hardy.

Oak: Haide…gandeste-te pentru un minut sau doua. Te voi astepta o vreme, domnisoara Everdene. Te casatoresti cu mine? Fa-o si te voi iubi intr-un mod deosebit!

Everdene: Incerc sa gandesc…insa in momentul in care incerc sa gandesc mintea mea o ia razna…

Oak: Atunci..spune-i sa vina inapoi.

Everdene: Atunci lasa-mi timp…

Oak: Te pot face fericita. Vei avea un pian intr-un an sau doi. Femeilor de fermier le este ingaduit sa aiba piane acuma. Si eu voi repeta la fluier indeajuns de mult ca sa pot canta impreuna cu tine in fiecare seara.

Everdene: Da… Cred ca mi-ar placea asta.

Oak: Si puteam avea flori frumoase si pasari.

Everdene: Asta cred ca mi-ar placea foarte mult.

Oak: Si un solar pentru castraveti… ca un adevarat domn si ca o adevarata doamna.

Everdene: Da.

Oak: Si cand nunta se va termina, ne vom pune numele in ziar, la lista de proaspat-casatoriti.

Everdene: Cu drag as dori sa fac asta

.

Oak: Tot acolo vom anunta si numele copiilor nostri…numele fiecaruia dintre ei! Si acasa, langa foc, oriunde ma voi uita, acolo vei fi. Si oriunde te vei uita tu, ma vei gasi pe mine.

Everdene: Asteapta…Nu fi obraznic! Nu are niciun rost. Nu vreau sa ma casatoresc cu tine.

Oak: Incearca!

Everdene: Am incercat in tot timpul acesta in care m-am gandit. Si casatoria nu ar fi placuta intr-un singur sens. Oamenii vor vorbi despre mine, vor crede ca este triumful meu, ca am castigat batalia. Dar un sot…

Oak: Adica!

Everdene: De ce…sa fie intotdeauna acolo cand il voi cauta…

Oak: Da…bineinteles.

Everdene: Uite…vreau sa spun ca nu m-ar deranja sa fiu mireasa la o nunta…daca as putea fi o mireasa fara a avea si un sot. Dar, din moment ce o femeie nu poate fi mireasa de una singura, nu ma voi marita. Cel putin nu deocamdata.

Oak: Asta este o explicatie teribil de ciudata… Nu stiu ce s-ar putea spune mai stupid decat acest lucru. Te rog, nu fi asa… De ce nu m-ai avea pe mine?

Everdene: Nu pot!

Oak: Dar de ce?

Everdene: Pentru ca nu te iubesc!

Cum arata Romania ta?

Laura: Stii… daca le-am spune astora de la Universitate ca nu acceptam sa citim decat carti in catalana?

-Pai… cred ca ne-ar pune 10 din oficiu! Atat ar fi de mandri de limba lor!

Laura: Sau.. uite… in catalana si in romana, ca nu putem renunta la romana.

Economie sau prostie? Ce mai face Romania si ce mai facem noi cu ea? La cat din noi renuntam in fiecare zi si ce economie facem daca citim prostii in loc sa invatam sa traim?

Ce am facut eu cu Romania mea si ce ai facut tu cu ea? Cand ai fost ultima data mandru ca esti roman? Cand ti-a fost ultima data rusine cu poporul din care te tragi? Cand ai facut ceva pentru cel de langa tine si cand ai incercat sa ceri carti in catalana (a se citi: fac ce vreti voi sa fac numai ca sa vedeti cat de stupizi sunteti)?!

Unde e viata ta? Si unde e fericirea ta? Unde e economia de ganduri si saracia din sentimente. Zburam pe deasupra viselor noastre si avem cosmaruri cand ne gandim la vise. In concluzie… ce iti place la Romania ta? Cum arata ea? Te rog…raspunde. Vreau sa stiu de ce imi este dor.


Pentru catalani eu sunt…Alexandru Ioan Cuza!

O noua zi minunata la universitate. Observ ca merge si xeroxul de la biblioteca si chiar am platit cu un cent mai putinJ. Si muncitorul roman si-a pus cercel in nas ca sa fie in aceeasi limba cu cei de pe aici.

Ajung la secretariat si ii explic domnului secretar ca doresc sa adaug o foaia la dosarul meu pentru inmatriculare. Imi ia foaia care certifica faptul ca am venit ca student Erasmus si zambeste. Imi spune ca ii place numele Alexandru Ioan Cuza. Zambesc si eu, mandra ca cineva a auzit de universitatea mea din Romania.

Secretarul catalan imi cauta dosarul printre celelalte dosare ale erasmusilor. Observand ca trece de numele meu, il opresc. El foarte surprins imi spune: “Acesta este dosarul studentului Mihaela Mariuntanu, nu este dosarul studentului Alexandru Ioan Cuza”.

“Alexandru Ioan Cuza e universitatea, eu sunt Mihaela”, ii spun zambind.

La orele de catalana pe care le-am inceput din nou, profesoara m-a intrebat cum ma numesc. Oare…daca ii spun ca sunt Cuza…ma crede?!