Cum arata Romania ta?

Laura: Stii… daca le-am spune astora de la Universitate ca nu acceptam sa citim decat carti in catalana?

-Pai… cred ca ne-ar pune 10 din oficiu! Atat ar fi de mandri de limba lor!

Laura: Sau.. uite… in catalana si in romana, ca nu putem renunta la romana.

Economie sau prostie? Ce mai face Romania si ce mai facem noi cu ea? La cat din noi renuntam in fiecare zi si ce economie facem daca citim prostii in loc sa invatam sa traim?

Ce am facut eu cu Romania mea si ce ai facut tu cu ea? Cand ai fost ultima data mandru ca esti roman? Cand ti-a fost ultima data rusine cu poporul din care te tragi? Cand ai facut ceva pentru cel de langa tine si cand ai incercat sa ceri carti in catalana (a se citi: fac ce vreti voi sa fac numai ca sa vedeti cat de stupizi sunteti)?!

Unde e viata ta? Si unde e fericirea ta? Unde e economia de ganduri si saracia din sentimente. Zburam pe deasupra viselor noastre si avem cosmaruri cand ne gandim la vise. In concluzie… ce iti place la Romania ta? Cum arata ea? Te rog…raspunde. Vreau sa stiu de ce imi este dor.


Advertisements

One thought on “Cum arata Romania ta?

  1. În momentul cînd aş începe să am vise în catalană mi-aş pune întrebări asupra sănătăţii mele mintale, asta e sigur. Pentru că decît în mijlocul unui coşmar naţionalist strident catalan aş prefera să fiu în mijlocul unei mizerii româneşti autentice. De ce? Pentru că aşa simt, pentru că gîndesc, mă înfurii, mă bucur şi iubesc în română. Formele mele de-a fi sînt cuvîntul şi ideea, dar din limbă se nasc ele, în limbă se deschid şi în limbă se ofilesc. Şi de fiecare dată cînd spun aici, în Lleida că sînt din România şi primesc zîmbete rezervate sau întrebări „inoccente” de genul „rrom nu-i acelaşi lucru cu român nu? Noi în Italia avem multe probleme cu ei…” sau „asta e în Europa?” nu mă simt vizată, nu mă simt lezată, nu mă simt ruşinată, nu aş vrea să nu fi primit întrebarea. Toate astea trec pe lîngă mine ca într-o peliculă SF pentru că iubirea nu vede, nu aude, e oarbă în mod conştient, pentru că prin iubire faci o alegere definitivă pe care nu o poate revoca ceva exterior sieşi. Coşmarul meu e să-mi uit dragostea, supliciul meu e să nu-mi pot folosi limba, regertul meu e să nu-mi pot apăra ţara, visul meu e să mă întorc acasă.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s