Memento M.M.

“How can you forgive if you don’t remember to forget?”

(Memento mori, Jonathan Nolan)

Să trăieşti într-o lume absurdă care să nu îţi ceară nimic şi căreia nu îi poţi pretinde nimic. O lume care nu ştie încotro se îndreaptă şi nu vrea să recunoască de unde a plecat. O lume rece, neagră şi tristă. A trecut mult timp de când nu am mai zâmbit pentru a-mi colora lumea şi e mult de când trăiesc în alb şi negru.

Şi nu pot să uit. Nu pot să uit tot ce ştiu că va trebui să treacă. Nu pot uita ceea ce ştiu că o să se întâmple şi nu pot opri inevitabilul. Şi care a fi inevitabilul meu? Unde va fi uitarea şi iertarea?

Nu pot să mă iert pe mine pentru că uit să sper. Îmi pare rău, regret, dar îmi e dor să recunosc că sunt prea slabă pentru a uita. Nu mă iert pentru că mă uit din ce în ce mai des. Amintirile astea….

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s