Cine are o babă, să-i cumpere motocicletă şi cafea

Madrid, 25 decembrie.

Ca în orice zi de sărbătoare, oamenii ies la plimbare… după posibilităţi. Motocicletele sunt la mare căutare. La fel şi “venerabilele” conducătoare auto. Tinerii stau liniştiţi în spatele bătrânilor şi îşi aşteaptă rândul.

Un hip hop va rog, să meargă semaforul ca bătrâneţile mele
Un hip hop va rog, să meargă semaforul ca bătrâneţile mele

Şi dacă vrei să te odihneşti după atâta plimbat în prima zi de Crăciun, poţi opta pentru celebrul Cafe&Te. Dacă doreşti să bei o cafea îţi dai seama că sunt două preţuri pe meniu: unul pentru că îţi bei cafeaua la bar şi unul pentru că îţi bei cafeaua la masă.

Cu 20 de cenţi... iau un biscuite... în România!
Cu 20 de cenţi... iau un biscuite... în România!

Şi oricum… ciocolata caldă şi cappuccino nu sunt trecute pe meniu. La final, am aflat că o ceaşcă de cappucinno costă cât doua ceşti de cafea. Dar e Craciun, nu? Ce mai contează?

Obosită, mi-am luat fetele şi ne-am odihnit… pe covorul roşu. Şi nu oricum. Am cerut, însă nimeni nu ne-a dat.  Să fie tot din cauza Crăciunului… sau a culorii? Dacă da, a cui culoare?

Totul este românesc, dar acceptăm şi bani europeni!
Totul este românesc, dar acceptăm şi bani europeni!

Despre Spanish, Cobra şi Bobocel

Nu vorbesc despre blugi astăzi ci despre prieteni vechi. Ca un fel de Craciun mai întârziat.

Spanish:

Pe Spanish nu îl cunosc, dar am devenit cândva prieteni. Ba apărea, ba dispărea din viaţa mea. Aşa cum îmi cânta odată “1000 de gânduri” la telefon în conversaţiile noastre lungi de 7 ore. De  la el am primit primul (şi singurul) CD cu Hara. De la el am învăţat cum se scriu mesajele repede şi cum e să aştepţi iarna fără să vină nimeni. Şi uite că mai revine şi la sfârşitul asta de an. Eu i-am dat add pe mess după ce i-am căutat numele pe google. Şi uite aşa, nu am fost singură de Craciun. Mulţumesc pentru cuvinte, dl Spanish.

Cobra

Mi-a spus o prietenă că o să îmi dea add pe mess un băiat din Bucureşti ca să îi trimit un fişier. Când i-am văzut numele, mi-am dat seama că nu mai vorbisem de 7 ani. Cornel era prietenul unei prietene, apoi prietenul altei prietene şi al unei verişoare. Mi-a plăcut să îi spun “Bună. Eu te cunosc pe tine, însă tu nu mă mai ştii pe mine.” Am fost uimită să văd că al nostru Cobra lucrează pentru o televiziune acum, că are chelia mai lucioasă şi că are blog. Cu toate astea, sunt 8 ani de când nu l-am văzut. Unde eşti tu Andree cu Stupizele tale?!

Bobocel

Bunica lui s-a asigurat că îl voi cunoaşte şi prin el am cunoscut cei mai buni prieteni ai mei. Ne-am văzut prima dată când eu aveam 12 ani iar el 13. Apoi, a doua oară, eu aveam 18, el avea 19. Şi de atunci, ne tot vedem. Şi a crecut mare “Bobocelul” (aşa îl alintă mătuşa lui şi bunica mea). Şi nu suntem rude… încă, vorba lui. M-a dezvăţat de multe şi m-a obişnuit cu multe. Se întoarcea cu spatele când mă vedea că plâng, dar îmi cumpăra mereu pachete de şerveţele. Nu mai povestesc mai mult că mi-i dor şi nu-i nevoie acuma să îmi fie. Dar, el ştie.

Şi aştia sunt cei trei crăciunei. Poate nu cei mai importanţi, dar cei care au părut să reziste în timp. Fiecare mai special, fiecare mai altfel. Doar e Crăciunul.

Cerere pentru motivarea dorinţelor

Îmi permit să cer:

Ciocolată neagră, neagră, amăruie şi dulce. Aşa ca Obama.

Zambile roz. Cu parfum cald şi suav. Aşa ca primăvara.

Un ceas negru cusut cu aţă pe margine. Curea de piele, nu prea lată şi nu prea îngustă. Potrivită. Aşa ca timpul.

Un serveţel mov şi o batistă alba. În 7 straturi şi în 7 modele diferite. Aşa ca bucuria.

O pereche de tenişi maro. Cu şireturi groase şi nu prea lungi, ca să nu mă împiedic. Aşa ca… vremea.

Blugi simpli şi albaştri. Doar albaştri pentru că gri nu au mărimea mea. Aşa ca visele neîmplinite.

O bicicletă, fie şi de jucărie. Cu roţi mici şi puţin mai înaltă. Aşa ca oamenii puternici.

O carte groasă şi de Hardy. Nu prea departe de lumea dezlănţuită. Aşa ca pacea.

Un film cu Robin Williams şi un CD cu Hara. Doar pentru o zi. Aşa ca zborul.

Un şampon pentru păr creţ şi o eşarfă groasă şi cu multe codiţe. Aşa ca viaţa.

Un kilogram de lămâi şi un pahar. Cu apă. Aşa ca dorinţele.

Şi dacă tot nu te-am convins să îmi iei ceva, atunci înseamnă că… am greşit destinatarul. Scuze… De Crăciun, mai îndrăznesc să cer şi eu…