Sărut mintea în colţuri, dragă vecină!

Să ai vecini în România e frumos. Au mereu grija ta, au mereu ceva de împrumutat de la tine şi niciodată nu îi poţi “satisface”. Şi totuşi, sunt categorii şi categorii.

Episodul I “Moşul de jos s-a plâns iar că facem gălăgie”, îmi spune un prieten din România. Când îl întreb motivul supărării bătrânului, primesc un răspuns care mă pune serios pe gândurile tinereţii: “Jucam DOTA cu băieţii în reţea. Probabil auzea tastatura sau scaunele!”

Episodul II Vecina noastră de aici are mereu grija noastră. Prima dată, ne-a spus că lumina de pe holul nostru o deranjează pe ea, deşi aveam o perdea groasă în faţa geamului, care, oricum, era în interiorul blocului şi nu prea putea ajunge nici măcar o rază din lumina noastră românească până în apartamentul ei întunecat de prea multă catalană.

Episodul III În Zaragoza, la sora mea, e minunat de trăit. Vecinii de jos pleacă şi rămân copiii care “joacă pe masă” (din ce în ce mai des în sens propriu). Deasupra, stă un nene care e poliţist. Important nu e bărbatul. Problema?  Un câine care îşi face de cap când stăpânul nu e acasă. Uneori ai impresia că o să cadă tavanul pe tine. Tot prin jurul nostru, mai e un bebeluş care plânge din când în când şi căruia nu ai ce să îi faci. Şi în plus, la ora asta, vecinul (deşi e duminică) face găuri cu bormaşina de dimineaţă. În concluzie: plâns de copil, lătrat de câine, ţipete de copii pe masă, fluierat de bormaşină şi… să nu uităm vecina care se ceartă cu băieţelul în bucătărie. Eu, la mijloc, scriu. Şi mă obişnuiesc cu viaţa la bloc, fiindu-mi dor de “Viaţa la ţară” a lui Preda.

Episodul III “S-au auzit gemete din apartamentul vostru pe la patru dimineaţa”, i se plânge din nou baba catalană Laurei. Colega mea a încercat să îi explice că zgomotele nu vin de la noi. Însă baba  e foarte sigură ce eu îmi fac de cap în camera mea. Nu mai contează explicaţia Laurei: “Colega mea a fost la Zaragoza tot weelendul!”

Episodul IV “Mama ta are un uscător de păr?”, întreabă vecina pe Naomi, nepoţica mea. Fetiţa, bine documentată pentru cei 6 ani, îi explică: “Are unul în baie şi unul în dormitor la ea. Dar sunt destule la magazin. Poţi merge să îţi cumperi!”

Episodul V Baba sforâie. Toată noapte şi toată dimineaţa. Eu sunt vecină de treabă şi nu îi reproşez nimic. Nu ştiu cum se spune “A sforăi” în catalană. Şi vecina mea nu înţelege încă bunul-simţ. Mulţumesc pastilelor pentu somn.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s