Pleci şi ne laşi, dar nu îţi spunem Adios!

Mă îmbrăţişează cu putere şi mă ţine strâns în braţe şi îmi spune cu o voce de cântec: “Nu pleca. Vrem să rămâi cu noi”. Apoi, mă pupă pe ambii obraji (ca un spaniol autentic) şi îmi spune că e sigur că mă voi întoarce în Spania. Apoi, mă ia de mână şi îmi aminteşte cât de bine a fost la Scoala de Sabat, partea mea preferată din programul bisericii. Îşi aduce aminte că nu m-a îmbrăţişat suficient şi mă cuprinde din nou.

E Cezar, responsabilul de tineret, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea Zaragoza, Las Fuentes. L-am cunoscut prima dată când am venit în Spania pentru surpriza Rebecăi, sora mea mai mică. L-am auzit cântând împreună cu soţia lui şi am simţit muzica până în adâncul sufletului. Cezar, îi salută pe români cu “Buna dimineţa” într-o română stâlcită. La grupa lui, uneori, la început, e singurul spaniol. Restul sunt români. Pe parcurs, se mai adună doi bolivieni, doua fete din Nicaragua sau un băiat din Chile. E grupa noastră şi m-am simţit bine de fiecare dată.

“Uite, am uitat să îţi dau asta!”, îmi spune vara mea. Era o felicitare de la Cezar. Mă cautase şi nu mă găsise (deşi mă cautase din toată inima). Felicitarea, conţinea câteva gânduri frumoase care m-au emoţionat. Mesajul era de la spaniolul specialist în îmbrăţişări, însă semnaseră aproape toţi membrii grupei. Mulţumesc Cezar Lopez.

Pleci şi ne laşi, dar nu îţi spunem adio. Mihaela, îţi multumim pentru bucuria ta, pentru colaborare şi pentru prietenie. Mi-a facut plăcere să te cunosc. Sperăm ca Dumnezeu să te binecuvinteze în călătoria de întoarcere în România şi să nu uiţi că aici ai familia ta carnală şi spirituală care te iubeşte. O îmbrăţişare şi sper să ne revedem.
Pleci şi ne laşi, dar nu îţi spunem adio. Mihaela, îţi multumim pentru bucuria ta, pentru colaborare şi pentru prietenie. Mi-a facut plăcere să te cunosc. Sperăm ca Dumnezeu să te binecuvinteze în călătoria de întoarcere în România şi să nu uiţi că aici ai familia ta carnală şi spirituală care te iubeşte. O îmbrăţişare şi sper să ne revedem.
Mi-e sete de dor...
Mi-e sete de dor...
Advertisements

2 thoughts on “Pleci şi ne laşi, dar nu îţi spunem Adios!

  1. Frumos.Imi pare rau ca trebuie sa te intorci,dar ce sa faci-asta e viata:de prea putine ori facem ce ne dorim,de prea putine ori ies lucrurile asa cum ne-am astepta!Totusi,trebuie sa mergem mai departe,sa privim doar inaite si sa luam cu noi doar experienta si amintirile frumoase!Cred ca ,in ciuda neajunsurilor,ai reusit sa-ti imbogatesti experienta profesionala si sa te bucuri de viata si de momente fericite.
    Daca nu vom mai putea vorbi pana te intorci,eu iti doresc si te astept sa ne vedem in CJ,cand vei putea!………….ma intorc la examene,SUCCES!

  2. @ Dan| Am ajuns să nu mai fiu în stare de nimic tot cu dorul meu de prieteni buni şi oameni. Şi îmi pare bine că mă întorc. La fel cum îmi pare rău că plec. Însă, am ştiut că îmi va fi greu. Poate nu mă aşteptam să fie atât de speciale momentele şi să îmi cunosc familia sau să întâlnesc mi pewu pe aici:P Cine ştie… Însă, aştept pe 17 mesajul tău. Voi fi acasă. Într-o altă casă, dintr-o ţară. Ţara mea.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s