Înmormântare în pijamale

Mă cheamă colega mea de cameră să văd priveşiştea tristă din faţa blocului. O mamă, îmbrăcată în pijamale (dar cu nelipsita căciulă de blană pe cap) şi o fiică (îmbrăcată în negru) încearcă să oficieze ceremonia de înmormântare a “Ceva”. Nu ştiu ce fel de animal era (sper să fi fost animal).

Totul începe cu săparea gropii. Cu putere, femeia mai în vârsă crestează pământul cu un cuţit de bucătărie mai mare. Între timp, fata ţine în braţe mortul/moarta înfăşurat/înfăşurată într-un cearceaf alb, extrem de curat. Se vede că e dimineaţa şi că decesul s-a efectuat în somn. De la geam, trei perechi de ochi privesc. Trebuie să mergem la facultate dar e mai importantă ceremonia. În plus, suntem curioase cum se va sfîrşi totul. Lavinia mă întreabă speriată: “Oare e un copil? Uite cu ce grijă îl ţine în braţe”. Încerc să o liniştesc. “Cine şi-ar îngropa copilul la ora 9 dimineaţa în spatele blocului?” (Nu aştept răspuns!)

Mama sapă de zor. Fata, îi mai adresează mortului/moartei ultime cuvinte. Durerea o face să lacrimeze şi se sprijină de un stâlp aflat în apropiere. Atunci când mama hotărăşte că e suficient, se opreşte, ia în braţe cearceaful şi conţinutul acestuia şi îl aşează cu grijă în groapa insuficient de adâncă: încă rămâne o bucată de cearceaf în afara mormântului improvizat.

Pământul este presurat peste corpul din groapă iar fata aduna crenguţe de prin jur care sunt puse peste mormânt pentru a ţine deoparte câinii care locuiesc şi se plimbă pe Socola. Se uită amândouă cu părere de rău şi se îndepărtează încet. “Repede, repede că începe praznicul, nu?”, spune Anca veselă. “Dar noi nu am fost chemate. Nici nu  ştiu că au şi alai la înmormântare “, răspunde Lavinia. Eu le propun să le strigăm de la balcon unde e coroana. Dar, o singură privire la ceas ne face să lăsăm straiele de înmormântare (pijamalele) şi să ne schimbăm în haine de facultate.

Înainte de a pleca, coborâm să privim locul mai de aproape. Promitem să luăm flori şi să păzim mormântul. Vom face o cruce din doua beţe legate cu sfoară. Va fi primul mormânt din primul cimitir de cartier, pentru primele morminte improvizate. Ce de colivă  Pedigree şi Whiskas o să mai mâncăm!

Advertisements

7 thoughts on “Înmormântare în pijamale

  1. pe mine ceea ce ma sperie cel mai tare nu sunt pijamalele ci marimea cutitului de bucatarie..ca daca se poate sapa gropi cu el, atunci trebuie ca se poate si…
    oricum nu cred ca mi-ar placea sa ma trezesc dimineata in felul asta..
    prefer nuntile intre doua “ceva-uri”
    o seara buna,
    paul

    • @Paul| Eu nu am avut de ales cu trezitul, era strict necesar. Şi crede-mă, nu vreau să îmi imaginez cum ar arăta o nuntă în zona cimitirului!

  2. super Blogul tau!!aa…si inca ceva de adaugat la inmormintare:)lipsea ANA,si bineinteles EU!!Dar nu-i nimc,Hasta la proxima!!poop

    • @ Reby| Sor-mea, eu ştiu că tu erai şi acasă cu înmormântările, cu lumânările şi colăceii. Dar crede-mă, aici nu s-a dat nimic de pomană. Iar Ana se va întoarce mâine în Iaşi. O să îi prezentăm mormântul şi probabil va fi foarte marcată de strategia de înmormântare.

  3. lasa reby…ca tu vii cand i’om face de 6 saptamani….:)))))
    atunci vine si anna poate….ca nah…cu “dusmanii” macar la inmormantare:P
    s’a dus saraca la “verdeata”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s