Moartea tinerilor şi ruşinea copiilor, by Loredana (7 ani)

Azi m-a fascinat un dialog cu o fetiţă de 7 ani. Am discutat despre tinereţe şi am primit nişte replici fenomenale.

Episodul 1. Problemă cu Bogdan. Dialog între Loredana (7 ani) şi sora ei, Andra(9).

Andra: Sper să nu vină Bogdan…
Loredana: Da cine e Bogdan?
Andra: E un băiat care mi-a dat o floare odată.
Loredana: Şi ce dacă ţi-a dat o floare?
Andra: El e tânăr, e mare, eu sunt mică. Nu se poate ca el să îmi dea o floare. Vai… sper să nu vină Bogdan.

Episodul 2. Tinereţea şi părul nepotrivit

Loredana: Şi tu eşti tânără?
Eu: Da, sunt tânără.
Loredana: Da, eşti. Câţi ani ai?
Eu: 22.
Loredana: Aha… dar tu nu poţi fi tânără… Nu, nu poţi fi tânără.
Eu: Dar de ce?
Loredana: Pentru că nu ai părul ca o persoană tânără.
Eu: Dar cum e părul unei persoane tinere?
Loredana: Altfel decât al tău!


Episodul 3. La facultate în clasa a III-a

Loredana: Dar, în ce clasă eşti?
Eu: Păi… nu sunt la şcoală. Sunt la facultate.
Loredana: Ei, facultate. În ce clasă eşti la facultate?
Eu: Sunt în anul al treilea de facultate.
Loredana: Bine, dar în ce clasă eşti?
Eu: Sunt în clasa a III-a la facultate.
Loredana: (Râde subtil şi mă priveşte cu neîncredere şi dispreţ) Cum? Ai 22 de ani şi eşti abia în clasa a III-a?


Episodul 4. Moartea tinerilor

(Dialog între Loredana, Dana şi eu)
Loredana: Voi sunteţi tinere?
Dana: Da, suntem.
Loredana: Dar tu câţi ani ai?
Dana: 22.
Loredana: (Mă priveşte puţin şi apoi se uită la Dana, apoi îmi dă replică mie) Dacă tu ai 23 iar Dana 22, tu o să mori înaintea ei.
Eu: Da care dinte noi ai vrea să moară prima?
Loredana: (Gânditoare şi încurcată) Păi, nu pot să răspund la această întrebare pentru că sunteţi frumoase amândouă!

Advertisements

2 thoughts on “Moartea tinerilor şi ruşinea copiilor, by Loredana (7 ani)

  1. Doamne, ce frumos!!!Chiar, ştii care e regretul meu cel mai mare în cei 12 ani de când stau între copii? Că nu le-am adunat perlele-ntr-un caiet…Am puţine..fragmente…Le citesc uneori şi mi-amintesc chipurile lor şi momente din existenţa noastră comună!
    Şi…mai am un regret: că nu am pus fiecare copil să-şi deseneze forma mâinii micuţe într-un caiet, împreună cu numele…Da…cred că asta regret cel mai mult…(Pentru un chip vesel, încadrat de bucle negre, creţe, care mereu era pus pe…surprize – biletele, scrisori şi multe, multe flori!)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s