12. Idem, Nehotărât, Jurnalistică, 2009

Aş putea începe:

“Mulţumesc mamei mele care m-a crescut singură. Mulţumesc surorilor mele, colaboratorilor mei. Mulţumesc my wife and the two kids… ”

“Mi-am făcut o baie fierbinte cu lumânări parfumate şi m-am gândit la cei trei ani de până acum…”

“Pentru că toate search-urile pe blog au fost în ultimul timp legate de rămas bun, urare pentru învăţătoare…”

“M-am îmbrăcat cu pijamalele portocalii cumpărate acum trei ani în prag de BAC… abia după ce mi-am amintit de telefonul uitat în magazin acum trei ani, am realizat că şi în anii aceştia am pierdut multe”

“Astăzi nu am putere să scriu la licenţă şi nici să merg mâine dimineaţă la serviciu (mulţam Eliza, un zâmbet pentru Ana… o să vă arăt poze:D)”

“Am postat un mesaj pe grupul de la facultate. Sper să fie ultimul. ”

“Tata s-ar fi bucurat să mă vadă. Dar is 11 ani acuşi…”

“Am prins ultimul autobuz şi şoferul a fost drăguţ să oprească. Situaţia mi se pare normală şi obişnuită pentru viaţa mea de student în Iaşi..”

Nu pot scrie de final când vreau să scriu despre un început. Azi mă retrag în mine ca mâine să răsar cu robă neagră şi eşarfă mov. Mă scuzaţi, aştept diploma.

Advertisements

One thought on “12. Idem, Nehotărât, Jurnalistică, 2009

  1. Nici eu nu vreau si nu stiu sa scriu despre finaluri; si daca asa stau lucrurile, de ce trebuie totusi sa fim nevoiti mereu sa le suportam, sa le induram, sa spunem ca a fost frumos, ca a fost; mi se pare ca totul ar fi putut sa fie altfel daca timpul ar fi fost mai sincer cu noi, si mai putin nedrept.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s