Amurg rece şi toamnă violetă

Amurg de toamnă violet …
Doi plopi, în fund, apar în siluete
— Apostoli în odăjdii violete —
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet …
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet …
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.
(G. Bacovia, Amurg Violet)

Zile triste şi negre de toamnă lungă. La fel ca orele de română în care reciteam Bacovia. Parcă nu se mai termina toamna.

Zile reci şi albastre ca frunzele din noi, oamenii trişti şi neştiutori.

Zile mari şi grele. La fel ca grijile, neplăcerile sau oamenii.

Zile tomnatice şi dulci când începi şi nu mai termini, când îţi aminteşti şi uiţi.

Zile tomnatice şi violete dulci. Atât.