Amurg rece şi toamnă violetă

Amurg de toamnă violet …
Doi plopi, în fund, apar în siluete
— Apostoli în odăjdii violete —
Orasul e tot violet.

Amurg de toamnă violet …
Pe drum e-o lume lenesă, cochetă;
Multimea toată pare violetă,
Orasul tot e violet.

Amurg de toamnă violet …
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Orasul tot e violet.
(G. Bacovia, Amurg Violet)

Zile triste şi negre de toamnă lungă. La fel ca orele de română în care reciteam Bacovia. Parcă nu se mai termina toamna.

Zile reci şi albastre ca frunzele din noi, oamenii trişti şi neştiutori.

Zile mari şi grele. La fel ca grijile, neplăcerile sau oamenii.

Zile tomnatice şi dulci când începi şi nu mai termini, când îţi aminteşti şi uiţi.

Zile tomnatice şi violete dulci. Atât.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s