Check in bunul simţ al românilor călători

Aeroporturile sunt fascinante. Recunosc, nu am păşit pragul multor astfel de locuri până acum, însă de fiecare dată am avut parte de observaţii interesante.

Spania – Barcelona – El Prat

Pe lângă faptul că toate indicatoarele sunt în trei limbi din care două conţin cuvinte scrise exact la fel ( catalană, spaniolă, engleză), românii de pe aeroport sunt de pomină. Pentru a ajunge la avionul de pe ruta Barcelona – Bucureşti trebuia să treci direct printr-un fel de tunel, fără a mai merge cu autobuzul. Pentru a ajunge la tunelul respectiv, trebuia să treci de check in, control vamal etc. Ei bine, în timp ce intram în tunel, observ două românce (doamne respectabile, de altfel) care mâncau seminţe şi scuipau cojile pe jos. Nici acuma nu-mi închipui cum au reuşit să treacă de control cu seminţe cu tot…


România – Bucureşti Băneasa – Aurel Vlaicu

Banda rulantă e mai rulantă ca oriunde şi extraordinar de mare şi grea. Românii în schimb… minunat de arătoşi.  Un specimen care mergea în Italia avea ochelarii de soare puşi invers astfel încât  să se vadă gulerul de la tricoul ridicat în sus pe care scria alb pe roşu: ARMANI. Românii care veneau de la Bruxelles se îngrămădeau rapid în autobuz menit să îi aducă de la avion la pistă. Problema era că atunci când au coborât, nu a mai contat faptul că ordinea în care te-au urcat în autobuz nu este niciodată aceaşi cu ordinea în care te cobori din autovehicul. Concluzie: cei aflaţi în mijloc au fost pur şi simplu călcaţi în picioare.

România – Iaşi – Aeroportul Internaţional (Întrebare: dar ală naţional… unde e?)

La 5 jumătate dimineaţa coada la check in este mică mică mică… Dar încetul cu încetul, se măreşte. Un fel de călugăriţă cu geantă de la United Colours of Benneton, o tanti cu o floare de geam pe care dorea să o ia cu ea în avion, doi români cu aer şi pălării de americani împrumutaţi. Mişcându-şi lasciv… geamantanul, o domnişoară în fustă scurtă, scurtă de tot se chinuie să îşi păstreze echilibrul pe cizmele cu toc cui de tot. Intră pe uşa un tânăr cu pălărie şi geamantan alb sclipind a curăţenie. Ici colo, din când în când, aparatul de control scoate un zgomot ciudat la trecerea unei domnişoare mai în. “Dacă mergi mai drept, treci”, spune un prieten. Şi culmea, funţionează.

Nu am fost, poate,  pe cele mai sugestive aeroporturi. Dar, culmea, toţi românii reprezentativi au trecut la check-in.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s