Povestea impozitului pe salariile programatorilor

Nu voi face un rezumat la această poveste pentru că merită să fie citită integral pe blogul lui Varujan Pambuccian, tatăl legii respective. De la începuturile sale, se pare că măsura a adus multe lucruri profitabile pentru România.

Pentru curioşi, pentru interesaţi, pentru afectaţi, citiţi vă rog Genul Proxim şi Diferenţa Specifică.

Oamenii şi trăirile lor – întrebări simple

“Întrucât voi trăi mai puţin decât celelalte, mi-am promis să trăiesc mai repede.”

(Alexandre Dumas-fiul — Dama cu camelii)

Cum fac unii oamenii atunci când se hotărăsc să traiască mai mult decât putem noi susţine şi percepe? Sunt oameni pe care i-am avut în jurul nostru timp de câteva minute poate dar am avut impresia că îi ştim de o veşnicie, că ne înţeleg, că ne simt, că ne plac, că ne urăsc.

Mi-a plăcut mereu să ascult lumae vorbindu-mi de ale ei. Odată, în autobuz, am auzit povestea unei bătrâne care tocmai îşi internase soţul în spital. Mi-a povestit (Din Copou până în Podu Roş) toată istoria vieţii ei de femeie necăjită. Am ascultat-o şi din când în când, o mai întrebam câte ceva. Înainte să coboare, m-a întrebat la ce facultate sunt studentă. I-am răspuns că studiez Jurnalismul. Tanti mi-a dat o replică grozavă: “Să ştiţi că vi se potriveşte. Staţi şi ascultaţi toţi bătuţii în cap, aşa ca mine. Şi le mai puneţi şi întrebări, le daţi impresia că sunt importanţi. Felicitări!”.

Când mergeam cu Olivia la Oradea era un doctor care aveam obiceiul să poarte un dialog fascinant cu pacienţii lui. Exemplu:

Doctor: De unde veniţi?
Pacient: Din Rădăuţi.
Doctor: Din Rădăuţi… şi aţi luat trenul din Suceava, bănuiesc.
Pacient: Da, din Suceva.
Doctor: Câte persoane aţi fost în compartiment?
Pacient: Păi… vreo 4 până la Câmpulung, apoi au coborât 2. De la Cluj s-au mai urcat încă 3 persoane.
Doctor: Înţeleg. Şi cine s-a urcat la Cluj?
Pacient: O femeie de vreo 40 de ani.
Doctor: Şi ce treabă avea femeia la Cluj?
Pacient: Da nu ştiu.
Doctor: Avea bagaje? Era supărată, fericită?
Pacient: Nu am fost atent aşa de tare, a coborât destul de devreme.
Doctor: Bine, data viitoare sper să fii mai atent. Cum se poate să vii cu trenul 10 ore şi să nu ştii nimic despre cei cu care ai călătorit în acelaşi vagon?

Chiar… Te-ai întrebat vreodată câţi oameni au trăit mai repede decât tine?

Cherry – sau gustul unei cireşe de Nicolina

Cum afară ploua, Florin nu avea chef de ieşit iar Alina terminase de uitat la vreo 5 filme, am decis să plecăm amând0uă la o prajitură la Cofetăria Cherry, proaspăt deschisă la 10 minute de locuinţa noastră provizorie.

Am ajuns destul de târziu, pe la 21 cu chef mare de calorii. Am intrat în cofetăria aproape goală şi ne-am apropiat de locul unde erau expuse prăjiturile. Surpriză: o singură prăjitură mare (Cherry se numea) şi mai multe prăjiturele micuţe care se vindeau la kilogram. Recunosc, eram cam sceptice că vom rămâne însă ne tot uitam la vitrina cu prăjituri în timp ce proprietarul (încă nu ştiu dacă e arab sau italian) ne descria prăjiturile şi ne îmbia să încercăm.

Ne-am luat până la urmă o serie de prăjiturele mai mici şi un suc. Produsele sunt destul de accesibile ca preţ, ceea ce ne-a uimit puţin. Ceea ce ne-a uimit mai tare a fost gustul super bun al produselor: aromate, colorate, mixuri diferite, ciocolată, alune, fistic, caramel, cremă de vanilie. Chiar s-a meritat şi nu am regretat faptul că am plecat pe ploaie la Cherry, cofetăria din Nicolina, vis a vis de Biserica Catolică.

Un minus pentru local: fetele care lucrau acolo nu prea se descurcau cu servitul şi cu utilizarea casei de marcat, insă patronul era foarte atent şi avea grijă să îşi incurajeze oaspeţii să aştepte şi să încerce prăjiturile. Le-am scuzat pe fete ţinând cont că Cherry e deschisă de vreo 2 zile numai şi ne-am promis că vom mai reveni în locul aşa de frumos decorat, ca mijlocul unei cireşe dulci, de mai.

O tartă cu fructe?