Din Jurnalul călătorului RATP: Frânele.

De data asta, experienţa a fost scurtă şi în plop (deşi speram mereu să nu fie atât de scurtă şi nici chiar în plop):

Mă aşez pe scaunul din spatele şoferului. Când să ieşim de pe Poitiers spre Bucium, sună telefonul celui care conducea autobuzul. Nu am auzit ce spunea vocea de la telefon, dar cuvintele şoferului au fost foarte sugestive:

-Şi când merg la ITP cu maşina asta. Acuma mă duc în Era da pot veni după…. Cum vineri? Păi ştiţi că nu prea mai ţin frânele deloc, chiar am probleme mari, nu ştiu ce să mai fac.

În gândul meu mi-am făcut rapid socoteala: Autobuzul e plin deci nu sunt singura muritoare de frâne. Îs totuşi în faţă… da asta e până la urmă. Pe de altă parte, nu prea sunt curbe periculoase sau văi de coborât iar şoferul pare destul de profesionist. Cu toate astea, mă rugam să nu iasă vreo maşină în cale şi să meargă frânele acţionate oricum mult mai devreme decât de obicei.

Cea mai mare uşurinţă am avut-o când am ajuns la serviciu. Am fost la uşa cu o staţie înainte să cobor pentru că doamna din faţa mea nu făcuse acelaşi lucru şi cum frânele nu prea merg.. autobuzul a trecut bine de staţie până să oprească.

Mă întreb dacă de acuma ar trebui să mă aşez mai în spate…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s