“Mă numesc Roşu” – dar şi câinele vorbeşte, nu-i aşa?”

Eu sunt câine şi, pentru că voi nu sunteţi făpturi la fel de înţelepte ca mine, o să spuneţi că un câine nu vorbeşte. Dar, pe de altă parte, păreţi a crede o poveste în care morţii vorbesc, în care eroii se folosesc de cuvinte pe care nu le cunosc. Câinii vorbesc, dar le vorbesc celor care ştiu să îi asculte.

(Mă numesc Roşu – Orhan Pamuk)

Înainte să citesc Mă numesc Roşu, credeam că turcii sunt cei din luptele cu  Mircea cel Bătrân, cei care poartă turbane şi gătesc baclava. Turcii aveau bazarul lor celebru lumea lor închisă dar atât de deschisă ochilor unor vizitatori curioşi. În ciuda faptului că autorul romanului este considerat „eretic” de către poporul căruia îi aparţine, Orhan Pamuk prezintă o fascinantă lume turcă văzută prin ochii unui copac dintr-o pictură, a unui câine care se plânge de hârtia „ordinară” pe care a fost pictat, a mortului care îşi dă seama că a fost fericit în viaţă sau a Roşului care se miră de ce a ajuns.

Istoria se petrece şi se derulează prin ochii celor care participă la ea. La început, mortul îşi descrie situaţia şi fosta ocupaţie: mort şi miniaturist celebru şi fericit. Apoi, diferite personaje participă la un fel de cercetare a crimei pentru ca în final, abia prin ultimul capitol să aflăm cine este ucigaşul. Povestea aparent banală a unei crime într-o lume a miniaturiştilor se transformă treptat într-o descrie a unor simboluri, într-o prezentare a credinţei unora şi a necredinţei altora, într-o încercare de restabilire a voinţei lui Dumnezeu.

Miniatura este privită ca revelare a lumii prin ochii lui Dumnezeu. De aceea, miniaturistul trebuie să reprezinte lumea respingând portretistica, individualizarea sau perspectiva. Orice miniaturist care ar fi avut un stil propriu sau ar fi adus elemente străine este văzut ca duşman al ocupaţiei în sine. De aceea, atunci când sultanul doreşte o carte într-un stil străin, cartea se face în secret pentru că membrii atelierului de miniatură se revoltă doar la gândul introducerii elementelor străine. Cartea lui Orhan Pamuk este o permanentă luptă pentru a stabili ce este arta: ceva divin sau ceva individual?

Dincolo de cartea în sine, îmi dau seama că lumea în care trăim se aseamănă cumva cu lumea de atunci. O lume în care nu ne miră lucrurile evidente dar ne îngrozim şi facem din ţânţar armăsar din orice fleac. O lume în care oamenii se chinuie să îşi creeze un Dumnezeu după chipul lor şi doar pentru ei. O lume unde la fel ca şi copacul din roman, oamenii se întreabă în fiecare zi: „Oare eu din ce poveste fac parte?”

Orhan Pamuk pune în opera sa personajele să vorbească, să mintă, să plângă, să scrie. Orhan este personaj şi autor în acelaşi timp, narator şi părinte al miniaturii.

Câinele este personajul care m-a fascinat cel mai mult, în special în singurul capitol în care vorbeşte. Câinele este recunoscător, iubitor de istorie şi dornic să prezinte adevărul. De la el aflăm că este mândru pentru că se află menţionat într-o sură din Coran dar este mâhnit de faptul că toţi consideră că pisica este mai importantă decât el. Şi se miră mereu de mintea oamenilor care nu înţeleg mâhnirea câinilor vagabonzi dar, pe care, vor totuşi câţiva să îi creştineze. Însă, câinele revine la statutul de personaj activ într-o societate în care încă mai există execuţii şi ştie cu siguranţă că prietenii lui, călăii, îi vor da să mănânce din carnea celor care ar încerca să îl creştineze. Însă, demn, câinele asigură că nu îşi va strica stomacul cu o astfel de carne.

La finalul operei, apare şi sfatul autorului care invită parcă cititorul să mai mediteze încă o dată la minunăţia romanului: „Să nu-l credeţi pe Orhan!” Însă, recomand să îl citiţi pe Orhan pentru a afla, cel puţin, cine este Roşu.

Advertisements

2 thoughts on ““Mă numesc Roşu” – dar şi câinele vorbeşte, nu-i aşa?”

  1. Daca oamenii ar semana cu cainii macar pe jumatate am trai intr-o lume de o mie de ori mai bune. Am sti ce este devotamentul, dragostea neconditionata, recunostinta, am fi mult mai expresivi- doar din ochi (toata lumea stie ca un caine poate vorbi cu fata) si mai presus de toate am putea face sex oriunde:)) fara sa revoltam nici un seaman puritan.

    • O sa citesti cartea si o sa ajungi la copac. Si o sa vezi cum vorbeste el. Si la Rosu ca sa iti dai seama cine este. Dar cainele, ramane rege peste toate. Enjoy your lecture:)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s