Niciodată nu e prea devreme pentru a spune “La mulţi ani, mama!”

La noi în familie, toate cadourile se dau mai devreme. Îmi amintesc cu dor de zilele noastre de naştere. Niciodată nu aveam răbdare să ne dăm cadourile aşa că de rareori chiar am primit daruri de ziua noastră. De obicei, păstram surpriza pentru sora noastră 2-3 zile, dar în momentul în care ne adunam toate, nu mai rezistam şi seara se încheia cu o surpriză pentru una dintre noi.

Însă cel mai greu era cu mama. Pentru că, a păstra un secret până la ziua mamei era unul dintre cele mai grele lucruri pe care le aveam de făcut. Discutam între noi, ne gândeam, făceam planuri. Iar când mai era foarte puţin până la marea zi… nu mai rezistam! Ţinând cont că eram prin liceu sau facultate şi ajungeam acasă doar în weekend, vineri seara era seara sărbătoriţilor.

Azi e vineri seară. Şi îmi amintesc de aceleaşi momente pe care le-am trăit de atâtea ori. Şi aş fi vrut să fiu acasă acum alături de mama şi Sarmiza. Pentru că azi, e o seară specială. Mâine mama mea va face 54 de ani! Şi normal, nu am putut aştepta până mâine aşa că prin deosebite şiretlicuri, am reuşit să îi facem o surpriză în direct prin telefon. Am transformat vinerea cu discuţii în jurul sobei în vinerea discuţiilor lungi  la telefon.

Şi pentru că toate lucrurile bune se întâmplă mai devreme la noi, doresc să fie mama fericită mai devreme decât şi-ar dori ea, să fie sănătoasă mai devreme de nevoie, să fie bucuroasă înainte de a ne bucura pe noi cu tot ce este şi să fie sigură că o iubim mult, fie devreme sau şi mai devreme.

Şi pentru că la noi în familie niciodată nu e prea târziu, aştept urările pentru mama mea!

 

La mulţi ani, draga noastră!

Aşteptând telefonul să sune şi amintirile să răspundă

E 23.17 şi încă aştept să îmi sune telefonul pentru a vedea dacă mă pot întâlni cu una dintre cele mai dragi persoane. Da, dragă şi pierdută în timpul atât de necruţător. Viaţa trece uneori peste noi şi noi tot nu învăţăm să trăim cu adevărat.

De aseară, de când am aflat de oportunitatea de a-mi revedea prietena mi-am lăsat ambele telefoane să sune. Am încercat să dorm şi m-a trezit ba un mesaj, ba un telefon neaşteptat. Am sărit din pat de fiecare dată cu speranţa că, poate, este ea. Deocamdată este ocupată şi eu încă aştept, cu aceaşi emoţie cu care aş fi aşteptat să mă sune băiatul visurilor mele.

Întâmplarea aceasta m-a făcut astăzi să stau cu telefoanele după mine şi să mă gândesc că nu am mai făcut niciodată o căutare după prieteni. Unii mai vechi, alţii mai noi, unii mai buni, alţii mai aproape. Ciudat a fost că astăzi  mi-am revăzut din întâmplare alţi prieteni bunii cu care nu mă mai văzusem de aproape un an.

Nu voi poveste amănunte legate de noapte trecută când mă gândeam cine îmi sunt prietenii. Mi-i greu şi acum să-mi definesc sentimentele şi resentimentele. Oricum, ştiu că e vina lipsei mele de timp pentru tot ce se întâmplă acum.

Nu sunt vinovată însă pentru telefonul care totuşi încă nu sună…

 

P.S. Da, asta e un post trist.