Kinderdijk şi cele 19 mori

Kinderdijk.

Acesta era locul spre care ne pornisem într-o dimineaţă cu Anca. Numai că, odată ajunşi în Rotterdam nu puteam rata magazinele, casele cubice şi alte atracţii aşa că am ajuns în port abia spre seara. Ne-am urcat în primul Waterbus care a ajuns şi am plecat într-un loc (nu-mi mai amintesc numele) de unde trebuia să luam următorul waterbus către Kinderdijk.

Pe drum, toate bune şi frumoase. Am făcut poze cu apa, cu bicicletele, cu soarele. Era vara şi toată lumea era a noastră. Ajunşi la destinaţia provizorie ne-am dat seama ca ultimul waterbus către Kinderdijk tocmai plecase şi eram singuri într-o pustietate industrială. În fine, după cercetări şi sfătuiri la telefon cu Daniel, am decis să plecam în altă parte cu un alt waterbus care mai circula încă iar de acolo, Daniel va veni pentru a ne duce la mori. Căci am uitat să zic, Kinderdijk este locul unde 19 mori stau aliniate într-o privelişte superbă. Aliante pe 2 rânduri, având apă multă în jur, morile de la Kinderdijk sunt un adevărat simbol al Olandei. Dacă ajungeam la timp, puteam şi vizita unele dintre mori sau să le vedem în funcţiune.

Însă… ajunşi cu waterbus-ul într-un cu totul alt loc decât ne propusesem am observat că totul era pustiu şii cu foarte multă apă. Am mers cam un kilometru până am ajuns la o stradă puţin mai circulată şi am decis să mergem înainte şi să ne uităm la case. Daniel trebuia să vină să ne ia din această localitate, dar încă nu stabilisem un loc de întâlnire.

Şi cum mergeam noi aşa uitându-ne la case (unul dintre lucrurile mele preferate) am observat că treceam pe lângă o Toyota. Din maşină ne-a claxonat Daniel invitându-ne să ne odihnim puţin şi salvându-ne ziua. Cum altfel mai puteam ajunge noi la mori?

Iar spectacolul de la Kinderdijk nu se compară cu nimic. Deşi nu am găsit nicio moară deschisă . Dar, să lăsăm imaginile să vorbească:

Bikes on Sunset

Din pacate, am tulburat apa…