Nu este prima dată când scriu aici despre biciclete. Bicicleta a fost şi este pasiunea vieţii mele şi printre puţinele foarte greu de îndeplinit din motive mai mult sau mai puţin obiective. Când eram mică, ne-a păcălit un nene că ne face bicicletă cu 2 roţi şi când colo a ţinut vechile biciclete cu 3 roţi timp de 2 ani şi apoi a făcut bicicletă unui alt băiat din sat şi cărucior la alt nene. Nu pot descrie în cuvinte dezamăgirea din inima noastră când am văzut cele două vehicole pe stradă.
Anii au trecut şi am ajuns la liceu, dar niciodată nu am avut banii necesari să îmi cumpăr o bicicletă. Anii au trecut şi am ajuns şi în situaţia actuală când aş putea să îmi permit o bicicletă dar nu am unde să o ţin pentru a o folosi şi în plus, Florin comentează că îs prea mulţi câini. De aceea, spre disperarea Monei: cred că singura şansă să merg la serviciu cu bicicleta este de a merge la serviciu în Olanda.
Pentru că în Olanda, e posibil să mergi la serviciu cu bicicleta şi chiar aşa procedează majoritatea oamenilor. Anca ne-a făcut o surpriză vara trecută şi ne-a filmat drumul ei spre serviciu. E super tare (pentru mine) să văd oamenii în costum legându-şi paltalonii jos şi urcându-se pe bicicletă pentru a merge la lucru. Există trenuri unde poţi să urci cu bicicleta pentru a te da jos şi a-ţi continua traseul în alt oraş. Mai poţi lăsa bicicleta în imensele parcări de lângă gară. Pe waterbus-uri există locuri speciale pentru biciclete şi parcările de biciclete sunt peste tot.
Deci… fotografii spre exemplificare:
In the madding crowd 