Rezumatul unei zile darnice

Astăzi am fost cu pachete şi zâmbete la sanatoriul de la Bârnova acolo unde ne aşteptau peste 170 de bolnavi internaţi aici. Pentru cei care nu ştiu, secţia de la Bârnova aparţine de Socola şi se află la vreo 30 de kilometri de Iaşi, mai departe puţin de Lunca Cetăţuii. Drumul e greu, prin pădure şi pietriş şi gropi. Pe ici pe colo, flori colorate vesteau primăvara târzie şi noi tot ne întrebam pe drum: “Oare, cum o fi acolo?”

“Acolo este verde şi frumos”. Aşa suna titlul unui film pe care l-am văzut când eram mai mică. În filmul meu, se ţineau concerte de linişte unde oamenii stăteau şi ascultau liniştea pe un deal. Dar nu, concertul de linişte era ultimul lucru de la Bârnova. În schimb… era bucurie, porţi deschise şi multe zâmbete curioase. Şi oameni trişti totodată. Oamenii de la Bârnova au fiecare locul lor, scris de la intrarea în salon până la sala de mese. Fiecare ştie unde e masa lui şi fiecare îşi aşteaptă porţia. Mâncarea a fost ceva mai bună duminica aceasta: pilaf de orez cu legume şi peşte. Iar la desert, cozonac şi banane.

Dacă la servit mâncarea nu am putut contribui, am fost lăsaţi să îi vizităm în salon pentru a le oferi pacheţeul cu cozonac şi banană. A fost ciudat să intri, să vrei să vorbeşti şi nimeni să nu îţi răspundă. Sau din contră, să ţi se zică că abia aşteptau pacheţelul şi că le este incredibil de foame… deşi pe noptieră era o farfurie goală în care fusese mai devreme cu 10 minute… cina. Viorica, repeta mereu acelaşi text oricui o asculta sau îi zâmbea: “Azi e ziua mea. Da, e ziua mea. La mulţi ani. La mulţi ani şi sărbători fericite!” Unii nu îşi mai aminteau că luaseră pacheţelul în sala de mese şi îl cereau din nou în salon, insistent, parcă ar fi fost singurul lucru important din viaţa lor.

A fost o vizită tristă şi marcantă pentru noi, dar atât de veselă pentru ei. Am ieşit de pe poarta sanatoriului cu dureri de cap şi cu sentimente de recunoştinţă, mulţumire dar şi indignare pentru ţara în care trăim…

P.S. Mulţumim celor care au făcut posibilă această acţiune prin donaţiile lor. Fotografii cu persoanele nu putem posta, dar o să public acum şi mâine câteva instantanee de la pregătire şi vizită.

Bananele şi cozonacul aşteaptă să fie împachetate.
Santier again, pentru cozonac.
Asta nu-i sufrageria mea!!
Advertisements

One thought on “Rezumatul unei zile darnice

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s