Cu Marean Marean prin Sulina şi nu numai [oldies but goldies]

Vacanţa aceasta a fost una dintre cele mai faine experienţe trăite vreodată pentru că a început liniştit şi s-a terminat tot în acelaşi ton, dar mai neliniştit. Şi pentru că nu am scris de ceva vreme pe aici, consider că e momentul perfect să o fac. Cum mi-am petrecut vacanţa e mai puţin important. Personajele pe care le-am cunoscut au dat însă farmec concediului. Prezint mai jos lista lor completă şi aleatorie poate, cronologică uneori şi fascinantă de cele mai multe ori.

Soarele

Nenea Soare a vrut să strălucească frumos din prima zi de drum şi până în ultima de călătorie. Astfel, am avut parte de zile calde  în Sulina unde am putut constata că soarele îşi poate face apariţia din nişte nori mari, la vreo 5 minute după ce adormi pe plajă astfel încât ai nevoie de o Anna cu doi de “n” să-ţi spună “Ralu (nickname-ul meu de vacanţă), întoarce-te pe cealaltă parte că te prăjeşti! ”

Prin soare şi prin nisipul din Pădurea Letea

Bibanul

Bibanul Literat este o minune a Sulinei moderne cu iz clasic şi liniştit. Nu prea poţi să îi zici pensiune ci poţi mai degrabă să o numeşti o casă de vis, cu obloane verzi, grinzi mari de lemn cafeniu, cu ferestre mari spre soare, dulapioare colorate (am avut dormitorul albastru deschis), cu multe cărţi, cu oameni frumoşi şi un biban şef de toată stima. Povestea pensiunii este ciudată, şoptită discret de mama bibanului, o doamnă profesoară de română: “A început construcţia împreună cu prietena lui. 10 ani au fost împreună. Vreo 3-4 ani au construit aici. Când a fost totul gata s-a destrămat şi relaţia.” În schimb, vorba mea, “a rămas ceva superb în urmă”.

Sufrageria de vis, cartea de visat!

Tanti Cornelia

Tanti Cornelia  găteşte de îţi lingi degetele şi îţi pare rău că n-ai mai multe. Am mâncat în mai multe locuri în Sulina însă nimic nu s-a comparat cu bunătăţile vecinei de peste drum, bucătăreasa pensiunii “Stela Maris”. Şi dacă mai spun că mâncam 4 persoane pe săturate cu 60 de lei la prânz… cred că v-am convins să îi faceţi o vizită!

Peştele din borş.... gura apă!

Marean Marean

Înainte să plecăm spre Sulina citisem cu Anna nenumărate lucruri despre excursiile pe canale, despre costurile exagerate, despre faptul că vezi doi nuferi şi nimic mai mult, despre ţepele pe care ţi le trag pescarii. De aceea, am fost uşor sceptică în legătură cu excursia pe Dunăre facilitată de un prieten al Bibanului Şef, Marian. Marian (căruia îi spunem bucuroşi şi fără alte explicaţii Marean Marean) este un personaj de poveste pe canalele Dunării deşi are doar 30 şi un pic de ani. Momentan, lucrează la Poliţia de Frontieră şi în timpul liber face curse cu barca lui, denumită Triton. Marian are o mare calitate: ştie când să vorbească şi ştie când să tacă. De aceea, plimbarea pe canalele cu nuferi a fost excepţional de liniştită şi meditativă. Nici motorul bărcii nu se auzea, de aceea am putut vedea găinuşe, broscuţe şi alte vietăţi.

Pe drumul spre Letea

Marean ne-a dus la Letea unde am mâncat un borş de peşte excepţional la tanti Aurica. De la Letea am făcut un fel de safari pe străzile de nisip până la Sfistofca, o localitate locuită cândva de vreo 90 de familii de lipoveni.  Despărţiţi de străzile incredibil de largi mai trăieşte acum doar un sfert din populaţia de altădată.

Strada Principală din sat.

Tot Marean ne-a dus la vărsarea Dunării în Marea Neagră, la colonia de pelicani, la epava de pe insulă (cea mai nouă insulă, plină de ouă de pescăruş), la familia de lebede din stufăriş. Tot el ne-a povestit cum s-a ajuns ca pe o parte a unui dig, de la Dunăre spre Mare să crească, printre pietrele mari, struguri: Oamenii curăţau via şi aruncau în apă resturile. Apa le purta mai departe şi unde au găsit loc prielnic, au încolţit. 

Plaja

Nisipul cel mai fin din ţară, oameni discreţi, muzică mai deloc şi nicio grijă că ţi s-ar putea fura ceva de pe plajă.

Marea

Marea e mare şi mare distanţă ne desparte de ea şi dorul şi mai mare decât marea distanţă…

Timpul

Cum zicea Preda: “Timpul nu mai avea răbdare…” de aceea a trebuit să gonim şi noi concediul şi uite că de o săptămână şi ceva stăm doar în amintiri frumoase dar departe lasate şi ne chinuim pe la birouri cu gândul la ce  a fost. Sulina, ne vedem cât de curând se poate!

Data viitoare.. stăm mai mult!
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s