Când scrisul se întoarce acasă

Totul a pornit de la amintirea din liceu a unei vechi prietene şi de răni vechi care trebuiesc vindecate. Probabil e criza sfertului de veac sau bucuria de a trăi pentru mine. Ce să fac, în 10 zile o să mai trec un prag şi vă anunţ de pe acum că vreau doar flori şi ciocolată, cărţi, o eşarfă roşie, un salt cu paraşuta, un zâmbet cald şi o sticlă de apă plată, mare.

“Miha, tu mai scrii?”

—–Ţinând cont de faptul că mi-a luat 1 minut să găsesc semnele de întrebare pe tastatura în română… e uşor de ghicit răspunsul.

Chiar aşa… Miha, de ce nu mai scrii? Everdene… unde sunt poveştile tale?

Anul trecut pe vremea asta scriam poveşti despre Olanda după o promisiune făcută lui Dan. Anul asta, de atâta delăsare ( cu scuză de stres, serviciu, schimbări de temperatură, somn) n-am trimis nici măcar un mesaj de Anul nou sau Craciun. Da, ştiu.. sinceritarea asta!

De fiecare dată când Cip îmi zice Everdene ( şi îmi zice cam  de 10 ori pe zi) îmi amintesc de Everdene dar o Everdene altfel. Everdene la început de timp atunci când timpul avea răbdare, o Everdene în mijlocul oamenilor, în autobuz ( cu bilet şi abonament), în sala de curs ( cu plângeri despre FEAA şi cu disertaţia susţinută sus şi O, Doamne cât de tare), o Everdene cu poveşti despre caritate şi cu fapte de viaţă.

De fapt… Everdene tocmai a vorbit cu cel mai aprig susţinător al său, cu prietena care i-a dat viaţa visului cu amintiri şi timp. De aceea, Everdene e fericită şi răcită şi liniştită. Şi chiar aşa, câte chestii frumoase s-au întâmplat în ultima jumătate de an şi câţi oameni frumoşi am cunoscut. Chiar merita împărtăşită experianţa.

Dar, ca un Flash rapid, câteva spicuiri, pentru cei care îşi mai amintesc de ultimele poveşti:

– Doamna Angela şi-a schimbat medicul şi a fost operată în ajun de Crăciun:) Este bine şi recunoscătoare celor care au contribuit la împlinirea ei fantastică!

– Everdene a văzut America şi a primit invitaţii pentru februarie să o mai vadă din nou. Cine ştie, poate lumea asta nebună are nevoie de poveşti proaspete şi viza pe 10 ani va fi fructificată.

– Mersul cu autobuzul a fost înlocuit de cel cu taxiul şi permisul de conducere nici în plan deocamdată nu e pentru că m-am speriat de zăpada din decembrie şi ianuarie! (Hi hi, ha ha!)

– Zâmbetul Anei şi al Elizei a fost înlocuit de parfumul Simonei căreia îi urez un bun venit în nebunia mea zilnică şi virtuală ( Simona nu ştia până de curând cine e Everdene). Ana şi-a băgat picioarele încălţată cu cer albastru şi speranţe verzi iar Eliza a primit o minune mică, de vreo 3 luni cu nume de înţelepciune. Pentru toate 4, sănătate şi bucurie:)

– Anca a revenit în ţară pentru scurt timp şi am putut să depănăm amintiri nebune despre nebuni şi turte coapte, de dorul poeziilor din copilarie.

P.S. Mulţumesc Lavi, Anca şi Ana pentru telepatia din gând. Acum, mă duc să-l îmbrăţişez pe Gabriel Oak care se uita la Discovery.

 

 

Advertisements

One thought on “Când scrisul se întoarce acasă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s