Bâlea Lac – un paradis alb într-o zi caldă de iarnă

Ne-am decis să mergem la Bâlea Lac după ce am văzut la ştiri că s-a deschis biserica de gheaţă. Ne-am decis să mergem exact cu vreo 24 de ore înainte să apară avertizarea de viscol şi ne-am decis să mergem în ciuda celor care ne întrebau mereu: “Băi, voi vă uitaţi la ştiri ce-i prin ţară?” Şi da, ne uitam şi noi la ştiri da pentru că nu se zicea nimic rău de Sibiu şi Bâlea am decis să mergem.

Din Iaşi până la Cârţişoara unde am  fost cazaţi am făcut cam 6 ore cu maşina, mers destul de regulamentar. Acolo am stat la o pensiune aflată la 8 kilometri de Telecabina de la Bâlea. Pentru că Transfăgărăşanul e închis iarna drumul până la Bâlea Lac se face cu telecabina. Dimineaţa devreme ( pentru cei care de obicei se trezesc la 13)  am pornit să cucerim zări pline de zăpadă şi nu mică ne-a fost mirarea când am realizat că afară erau până în – 5 grade Celsius. În concluzie, eram foarte bucuroşi pentru că nu o să îngheţăm şi vorba Annei, “am fentat gerul din Moldova”.

Drumul până la telecabină e de vis deşi uneori ne era frică de zapada care putea cădea peste maşină atunci când treceam pe sub un parapet ( sau cum s-o numi chestia din poza de mai jos). Drumul avea puţină zăpadă însă nu era polei sau gheaţă, astfel încât ne-am putut bucura de o plimbare în voie, fără a ne întâlni cu nicio altă maşină în cale.

La telecabină a trebuit să aşteptăm până se adunau 10 persoane, numărul minim necesar pentru ca să pornim spre Bâlea Lac. O familie cu 1 copil şi alte 4 persoane au întregit numărul şi în 15 minute am început urcarea. În momentul în care telecabina trecea pe lângă un stâlp de susţinere şimţeai că toată zapada îţi vine în cap, te uitai în jos şi te gândea că… e frumos să mori de la aşa o distanţă! Dar pe cuvânt, chiar era super faină priveliştea. Am trecut şi pe lângă Bâlea Cascadă, semi îngheţată, şi am urmărit Transfăgăraşanul încercând să-i ghicim şerpuirea. Fantastic!

Când am ajuns în paradisul alb de la Bâlea, primul lucru la care ne-am gândit a fost acela că e cald. Erau, poate, -9 grade şi uşor vânt. Ciudat, dar nu ne îngheţa nasul! După ce am cumpărat un bilet de 8 lei am început vizitarea obiectivelor încluse în preţ: Hotelul de Gheaţă, Biserica de Gheaţă şi Igluul. Hotelul avea un hol presărat cu mese, în capăt era un bar de gheaţă şi de-o parte şi de alta a holului erau dispuse vreo 10 camere cu temă muzicală. Astfel, puteai să treci prin genurile Dance, Classic, Trance, Rock etc. Toate păturile erau branduite cu marca Ciuc ( la fel ca toate berile servite prin zonă care erau sub tutela Heineken) iar pereţii şi statuile erau decorate conform stilului muzical pe care îl reprezentau. Oamenii încă lucrau la unele dintre statui şi nu am putut să nu observăm că femeile sculptate erau toate goale, nu foarte slabe şi cu niste forme voluptoase. Pentru a demonstra cum se lucra la bărbaţi, take a look la fotografia de mai jos:

 

 

Biserica de gheaţă e o adevărată operă de artă. “Cina cea de taină ” e sculptată pe peretele din spate iar pe lângă pupitrul de la altar sunt statui de gheaţă. Florile din faţă erau şi ele naturale şi îngheţate, dar nu de gheaţă.

Ceea ce mi-a plăcut cel mai tare a fost o camera luminată cu roz din Iglu ( o casă formată din mai multe camere, cu holuri ca un labirint). La intrarea în Iglu mi-a atras atenţia un nene care nu voia sa plătească bilet ci voia doar ca să se uite, de la intrare. Cel care păzea căsuţa de gheaţă, i-a zis politicos că şi privitul de la intrare costă!

După ce ne-am jucat şi fotografiat prin camerele Igluului, am pornit mai jos, mai lângă Bâlea Lac la Cabana Bâlea. Acolo am mâncat şi ne-am amuzat uitându-ne la cizmele cu toc alea unei domnişoare. Mâncarea a fost bună, multă şi nu prea scumpă, cam 100 de lei 2 persoane.

Apoi, a urmat ceea ce se poate numi… expediţia! Am urcat nişte munţi de zăpadă albă până când am ajuns pe vârf ( de menţionat că “muntele” nu avea în realitate mai mult de 10 metri) şi am avut parte de o privelişte superbă: Bâlea Lac în spate complet îngheţat, munţii albi din jur şi biserica de gheaţă mai în jos. După expediţie am intrat mai adânc în zăpadă ajutată de Florin şi Anna şi m-am albit de tot de în poză se vede doar o umbră.

 

După vreo 4 ore petrecute sus, am coborât pe acelaşi drum alb până la Cabana Cârţişoara. A doua zi a fost zi de săniuş la Bran şi am condus eu ( sania e singurul vehicol pe care îl pot conduce).

În concluzie, dacă vreţi să ieşiţi din balamucul de la oraş, luaţi-vă o zăpadă faină într-o zi călduroasă de iarnă, la munte, departe. Şi vă rog, închideţi-vă telefoanele sau căutaţi o zonă fără semnal:)

P.S. Mulţumesc Edi pentru poze.

Advertisements

2 thoughts on “Bâlea Lac – un paradis alb într-o zi caldă de iarnă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s