Barcelona – ziua 2

Nu s-a micsorat entuziasmul dar s-a marit dorul de trecut si de facultate. Azi am fost putin melancolica si chiar putin trista, cumva de la vremea cu vant, cumva de la modul in care lucrurile nu stau pe la noi pe acasa.

Azi ne- am urnit cu greu de la hotel fiindca eram putin obositi de ieri. Asa ca, ne- am propus ca azi sa lenevim in tour buses cu speranta sa aflam lucruri interesante. Infofolita cu bentita, gluga si esarfa am suportat vantul pentru a afla putin pe viu cam cum sta treaba cu istoria Barcelonei.

Am facut 2 tururi astazi. Primul tur incepea din Piata Catalunya si cuprindea prezentari ale principalelor atractii turistice ale centrului Barcelonei precum si a celor mai cunoscute locuri: Sagrada Familia, Park Guell, La Pedrera. Trebuie sa admit ca prezentarea locurilor a lasat cumva de dorit. Sau… M- am obisnuit eu cu americanii care spun cate o poveste pentru fiecare piatra. Am fost cumva dezamagita de faptul ca informatii foarte importante si detalii super interesante nu erau mentionate. In loc de o poveste se preferau acordurile unei muzici care nu prea avea mare legatura cu locurile vizitate. Big plus pentru Viena, Londra si Miami la acest capitol.

In partea a doua a zilei am vazut din autobuz ( un alt tur) o parte importanta din istoria Barcelonei mai putin cunoscuta mie. Lista de obiective cuprindea: Poble Espanyol, Teleferic de Montjuic, Miramar, Port Vell, Museu d’Historia de Catalunya. Maine ne vom intoarce sa le luam la pas pe fiecare.

La sfarsitul zilei am luat cina la un restaurant cu specific catalan foarte dragut in apropiere de La Rambla. Mancarea foarte buna, chelnerita foarte competenta iar atmosfera era foarte prietenoasa. Chiar eram eu uimita ca in urma cu 5 ani era cam greu cu engleza iar fata asta se descurca si in engeza, si in spaniola, catalana si franceza, asta in timp ce ii facea intructajul unei angajate noi.

La sfarsit, ne-a intrebat de unde suntem iar la replica mea ” we are from Romania” raspunsul ei a fost: ” Sunteti din Romania?”. Fata fusese atat de concentrata incat nu observase ca vorbeam in romana la masa. Fata asta ( pe care nu am intrebat-o cum se numeste) imi aminteste de romanul care ne-a servit micul dejun in Orlando dar care, la fel ca ea, nu si-a dat seama ca suntem romani decat la sfarsit.

Si nu  am cum sa va explic cum se bucura oamenii astia dupa ce isi dau seama ca esti roman si cum te intreaba despre Romania. Si cat de bucuri si tu ca i-ai intalnit.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s