Domnule Iohannis,
Sunt eu, Mihaela, fata lui Mihai și a Doinei. Tatăl meu a fost un om cu foarte mare bun simț și un spirit extraordinar ar ordinii și al lucrului bine făcut. După moartea lui, mama a crescut 4 fete ( între 3 și 10 ani) și a încercat să le învețe și pe ele că, lucrurile bune vor veni la timpul lor, dacă fetele vor munci, vor învăța și își vor vedea de treaba lor în viață. Pe de altă parte, Mama încetase să își mai pună vreo speranță în administrație sau politică: indemnizația de la primărie pentru sora mea cu handicap mereu întârzia, sătenii plăteau pentru o mașină de gunoi care nu trecuse niciodată prin sat, iar la fiecare manifestare electorală toate gălețile din sat se colorau în roșu, galben sau portocaliu – în funcție de culoarea politică actuală a primarului. Așa că mama și-a jurat că nu mai merge la vot.
La alegerile parlamentare am făcut un lobby grozav ca mama mea sa meargă la vot. Și am reușit să o convingem să se ducă să voteze. Nu știu sigur cât a votat (cu cine nu știu) din rușine de mine sau din dorința ei, dar și-a călcat pe inimă și s-a dus la vot.
Cu dumneavoastră, domnule Iohannis, lucrurile au fost mai simple. Mama mea nici nu concepe să nu se ducă la vot acum când în sfârșit are cu cine să voteze. În plus, a zis că nu primește pe gard decât afișele cu dumneavoastă (stăm în centrul satului iar gardul nostru e panou electoral la alegeri) pentru că nimeni nu merită să fie lângă dumneavoastră pe același gard. Știu că e amuzantă toată situația, dar nu pot să nu mă bucur de faptul că mama mea în sfârșit mai are o speranță. Și eu mai am o speranță deși mai am și multe îndoieli.
De aceea m-am decis să vă scriu. Aș dori să vă spun așteptările mele de la Președintele meu în speranța ca, peste vreo 10 ani când voi reciti această scrisoare, să realizez că: sunt în România (eventual chiar în Iași), îmi iubesc țara mai mult ca acum și voi avea copii.
1. Mă aștept ca președintele meu să îmi dea speranța că țara în care trăiesc e suficient de stabilă pentru viitorii mei copii. Momentan, îmi fac mari griji pentru calitatea învățământului, rapiditatea cu care se fac schimbările, lipsa de manuale.
2. Mi-aș dori ca președintele meu să fie un punct de reper pentru cum lucrurile pot fi făcute în România și să fie un model. Mi-aș dori ca oamenii din România, aia mulți prin sate îndepărtate, să afle în sfârșit că Ion Iliescu nu mai e președinte.
3. Mi-aș dori ca președintele României să îmi trezească cel puțin la fel de mult respect ca atunci când v-am văzut pentru prima dată întrând într-o sală sau atunci când v-am ascultat primele interviuri mediatizate. Oamenii din România trebuie să învețe să își respecte și ei președintele indiferent de partid și culoare politică și trebuie să fie în sfârșit mândri de președintele lor.
4. Mi-aș dori ca președintele meu să stabilească reguli. Să fie transparent și clar, să nu vorbească mult dar atunci când vorbește să facă lumea să tacă și să asculte, nu pentru a îndeplini ordine, ci pentru a conlucra, pentru a comunica și dezvolta împreuna idei și relații.
5. Aș dori de la președintele meu să nu mintă, nici măcar prin omisiune. Aș dori de la președintele meu să nu facă compromisuri dar mi-aș dori să fie un foarte bun negociator.
6. Aș dori să învăț lucruri noi de la președintele meu. Aș dori ca președintele meu să mă învețe prin exemplul lui.
Domnule Iohannis, sunt foarte curioasă (că tot curiozitatea stă la baza campaniei electorale) cum vor evolua lucrurile in România în următoarele zile și mai ales, cum veți face față la tot ce mă aștept eu să urmeze urât pe mai departe. Sunt curioasă să vă descopăr (Pas cu Pas) și mi-aș dori ca atunci când voi vizita Sibiul dumneavoastră, să nu-i mai fiți primar:)
Și mi-aș dori să nu îmi caut job în afară dupa alegeri.
Cu speranță,
Mihaela
In the madding crowd 