La Habana și viața cubana

După ce s-a trezit și Fernandooooo, am zis să îl acompaniem și noi și să ne începem ziua în Havana. Am vorbit cu Sandra să ne pregătească micul dejun și, pentru 5 CUC de persoană pe zi am mâncat ouă sau omletă, fructe proaspete super delicioase, cafea, ceai și suc proaspăt de fructe. Cam atât costa micul dejun în Cuba în general. Și tot în general, arată cam așa:

20160422_095415

 

Schimbul valutar și întrebarea fantastică

În Cuba e cel mai bine să vii cu monedă non-americană pentru că nu ai comision la schimb. Dacă vii cu dolari americani trebuie să plătești 10% comision la schimb. Banii se pot schimba la bancă sau la casele de schimb valutar și la ambele există cozi destul de mari. E foarte bine și chiar recomandat ca, de fiecare dată când te așezi la o coadă, să întrebi: Cine e ultimul? 

Noi am găsit o bancă prin zonă și am stat la coadă afară vreo 40 de minute. Apoi, când am intrat în interior am mai așteptat vreo 10 minute la aer condiționat. Dacă tot am ajuns la subiectul cu aerul condiționat, trebuie să menționez că mai toate casele în Cuba au fie aparate de aer condiționat (niște chestii pătrățoase băgate în perete), fie ventilatoare.

Trebuie să recunoaștem că nu eram prea încântați nici de tanti la care stăteam (pentru că am avut tot timpul impresia că încerca să scoată de la noi cât mai mult) și nici de împrejurimi. Casa era foarte aproape de centru și foarte aproape de zona real cuba în care puteai vedea tot felul de chestii și viața cubanezilor. Dar, să zicem că dacă am fi stat toți 4 la Elisabeth ar fi fost, poate, mai bine. În plus, atât Elisabeth cât și cealaltă casă aveau un sistem de duș destul de ciudățel și chiar aproape am reușit să ne electrocutăm odată (e un fel de improvizație de instant).

 

Havana din autobuz

Ca să mai ieșim din zonă și să vedem mai mult, am decis să luam un autobuz pentru un tur al Havanei. Am început turul pe la ora 11, afară erau ceva nori și nu am folosit cremă de protecție solară (în afară de Florin). În concluzie, mi-am cam distrus umerii la finalul zilei. Tot în autobuz am putut experimenta corectitudinea cubaneză: nu ni s-a dat bilet iar apoi, când am vrut să urcăm în același autobuz, atât șoferul cât și ghidul ne-au cerut biletul și cu greu ne-au lăsat să urcăm. A fost o lecție învățată. Totuși, turul a fost unul interesant, ne-a plăcut zona Miramar (unde stăteau cei mai bogați din Cuba pe vremuri). Erau niște vremuri la un moment dat în Cuba când, în curtea uneia dintre ambasade se urcau oamenii și în copaci pentru a cere azil politic. Apoi, cei care doreau să prindă vaporul de America erau puși să aleagă între averea lor și plecare. Dacă reușeau să plece era bine, dacă nu, averile le erau confiscate pentru că au încercat. De aceea, majoritatea caselor din Miramar sunt în administrația guvernului.

Se pare că nu am făcut o poză foarte bună cu acele case, însă am suprins o reclamă interesantă la un magazin: Feria comercial: Prețuri mici, oferte variate!
20160422_124014.jpg

Tot din autobuz am putut vedea o priveliște frumoasă a Plaza de la Revolución (Piața Revoluției). În ziua de 1 Mai, zi despre care voi scrie mai încolo, imaginea acestei piețe a fost una foarte diferită:

 

20160422_122728.jpg

 

La Habana, Parque Central: rumba, salsa, dans

Parcul Central din Havana este locul unde poți vedea demonstrații de dans de mai multe feluri și tot felul de omuleți interesanți. Tot acolo, vezi aliniate minunățiile de mașini de epocă în culori vii.

20160422_14433720160422_144342

Iar pentru iubitorii dansurilor (La mulți ani, Andra), o demonstrație:

 

Și poză pentru cine nu are chef de văzut video:

 

 

 

Ernest și o veche poveste

Din Parcul Central, spre Havana Vieja (Havana Veche), în apropiere de Floridita (bar celebru etc, pentru că, în Havana, Ernest Hemingway a binecuvântat câteva baruri și acuma toate poartă semnatura lui și o tonă de turiști se chinuie să îi calce pe urme) un băiat ne-a abordat să ne întrebe dacă nu dorim să mâncăm în paladarul familiei lui. Un paladar e un micuț restaurant de famile unde, de obicei, mama gătește și copiii servesc. Mâncarea e foarte bună, convenabilă la preț și atmosfera tipic cubaneză. Pentru vreo 55 de CUC am mâncat + bere+cocktails și apă.

20160422_155534.jpg

Am continuat plimbarea pe Obispo, o străduță cu multă viață, cu Wifi contra cost (acolo aveai semnal într-o piață) și, în capătul străzii erau anticariate și tarabe cu antichități. Tema cărților: Revoluția și eroii ei.

20160422_165622.jpg

 

Regla – și viața pe o insulă

Cum mergi de pe Obispo în capăt dreaptă, la un moment dat vezi o cocioabă micuță, fără vreun semn aparte. Am recunoscut clădirea doar din pozele de pe Internet. Aici e stația de Ferry pentru Regla, o insulă la vreo câteva minute pe apă de Havana. Biletul pentru noi a costat 1 CUC/persoană pentru un dus. Localnicii cred că mergeau măcar 6 cu același CUC. Dar, Ferry-ul era unul dintre locurile (puține pe față, de altfel) unde turiștii plăteau prețuri mult diferite de localnici.

 

20160422_174129.jpg
La Habana, vedere din Regla

Am început plimbarea în sat, curioși fiind să vedem dacă putem ajunge în partea de sus a satului cu ușurință. Nu am reușit (eram cam varză de oboseală) dar, am reușit să vedem câteva lucruri interesante în sat.

20160422_175752
La Regla, viața de pe stradă

Insula părea un loc mult mai bine întreținut decât partea din Havana unde aveam noi cazarea, oamenii păreau mai curioși iar magazile pe cartele mai multe (poza de mai jos). Ca să îl citez pe Edi: Ne plimbăm și noi pe aici ca și cum s-ar plimba 4 negri în sat la bunica.

20160422_175340
Magazin special pentru alimente oferite în sistem compensat (pe cartelă)

Am vrut să cumpăram o sticlă de apă și am intrat, din greșeală într-un magazin greșit (se vindea acolo ceva faină, ceva ce părea lapte, săpun de rufe și alte lucruri de bază). Am fost îndrumați la Panamericana, un fel de lanț de mini-marketuri. Acolo am găsit apă, sticlă mare de 1.5 l la 0.95 CUC. Sistemul de servire era de genul: te uitai prin niște gratii de fier la produse, apoi stăteai la o coadă pentru a da comanda. Faptul că era coadă nu făcea vânzătorul să se grăbească, el avea ritmul lui încet și foarte încet. Ca idee, o cutie de bulion era undeva la 4.5 CUC iar o înghețată 1 CUC.  Așa e în Cuba cu alimentele care nu sunt de bază, cu șervețelele, hârtia igienică și toate lucrurile care nu sunt esențiale.

20160422_183420
Expunerea produselor la Panamericana

 

Am revenit in Havana și am luat un taxi până acasă. Mașina, un frumos Cadillac negru era internațională, după cum ne-a povestit simpaticul conducător auto: caroseria era americană, cutia de viteze rusească, diferențialul nemțesc, manetele de semnalizare și ștergătoarele de la Toyota Yaris iar șoferul, cubanez.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s