26 Aprilie. Ziua cubaneză a lui Florin

 

Cum Florin a fost cu ideea de Cuba, se înțelege că s-a nimerit ca această zi să fie foarte frumoasă. De dimineață, am plecat cu Eddy la Topes de Collantes. Topes de Collantes sunt niște înălțimi muntoase în masivul Escambray, zonă cunoscută pentru verdele predominant și pentru sanatoriul deschis acolo de către Batista pentru bolnavii de tuberculoză.

20160426_084024

 

Răcoarea motorului în căldura muntelui

Drumul urca prin serpentine având în zare munți și apă. Ne-am oprit mai întâi la Mirador pentru o vedere în zare și pentru o poză. Ne-a bucuat pentru că ne-am trezit devreme: aveam șansa să fim printre primii turiști. Am urcat cu mașina lui Eddy până la o diferență de nivel de 800 de metri, oprind pentru o răcire a motorului cu apă proaspătă de izvor.

 

Imediat după sanatoriul transformat între timp în centru miliar de recuperare, era drumul către cascadă și intrarea în parc. Aerul era umed dar plantele îl făceau mai fresh ca în oraș. Ne-am întâlnit cu o turmă de porci, câțiva șerpi (spre groaza Annei) și cu mulți păsăroi spre încântarea lui Florin.

20160426_09453120160426_09392820160426_094858

 

Cascada Salta el Rocio era o splendoare, o cădere de apă de vreo 20 de metri, printre stânci și copaci. Din păcate, în perioada asta a anului nu era chiar așa de multă apă însă după ploi, volumul cascadei crește foarte mult și căderea este mai spectaculoasă.  Am fost singurii turiști și ne-am putut prosti cu selfie-uri de tot felul până când au ajuns următorii.

 

IMAG0269

 

 

20160426_110326_HDR

 

20160426_103251

Ușor mai jos era un la fel era o piscină naturală unde se putea inota. Un nene mai în vârstă, s-a cățărat pe pietre și a sărit în apă, moment pe care l-am surprins spre bucuria Annei care era în centrul galeriei:

La întoarcere a fost puțin mai greu la urcat, dar păsările lui Florin erau în concert.

 

Aproape de ieșirea din parc, niște vânzători ambulanți ne-au ademenit cu suc natural de mandarine și mango și, sinceră să fiu, și acum îi mai simt gustul.

 

De la medic la taximetrist și cu poliție pentru sănătate

Un capuccino la Casa Museo del Cafe ne-au dat prilejul să aflăm mai multe despre Cuba și despre Eddy.

IMAG0284.jpg

Amintirile lui Eddy sunt triste, despre perioade dificile din istoria Cubei și din viața lui. Tatăl lui a fost combatant și la un moment dat a făcut infarct. Statul nu îi oferă prea multe, nu are nici măcar o casă, iar ca pensie primește cam 5% din salariul de militar. Asta face viața lui și a celor din jur foarte dificilă. Fratele lui Eddy a fost medic. A plecat în Venezuela pentru 3 ani (Venezuela pentru cubanezi a fost cam ce a fost acuma 15 ani Spania pentru români) și cu banii câștigați și-a luat o mașină cu care face taxi pentru turiști. Cu mici excepții, pe taxiurile din Cuba lucrează medici sau persoane cu o înaltă calificare pentru că salariul de medic de 50 de CUC (recent mărit de Raul de la 25) nu le-ar fi permis să supraviețuiască.  Povestea Eddy că sunt părinți care își duc copiii la Clinica Internațională și după ce copiii primesc medicamentele de care au nevoi, părinții cer doctorului să cheme poliția pentru a-i aresta pentru că nu au cu ce plăti…

Eddy se întristează când vorbește despre Cuba și despre ce a fost înainte. Ușor ezitant, îmi spune că blocada nu e cel mai greu lucru de trecut: problemele interne sunt cele care trebuie să fie rezolvate. Îl întreb ce crede despre sfârșitul regimului Castro și nu are nimic de zi despre asta, doar un suspin.

 

IMAG0285

 

Surpriza pentru Florin și inima cubaneză

Când am revenit la Osvaldo, pe Florin îl aștepta o surpriză în cameră: o sticlă de vin și o serie de cărți poștale mai vechi cu Trinidad. Gazda noastră a vrut să îi facă o surpriză știind că e ziua lui. Am fost foarte încântați, mai ales că Florin colecționează cărți poștale de pe unde mergem. Am profitat de ocazie ca să ne invităm gazdele la o un fel de party, mai spre seară.

20160426_161137_HDR

 

Între timp, am făcut o vizită la Plaja Ancón, o peninsulă artificială aflată la 15 kilometri de Trinidad. Taxiul costă 8 CUC, un dus. Trebuie să menționez că am reușit să scap telefonul la ieșirea din mașină și să îmi sparg ecranul, drept pentru care, următoarele zile au fost ușor mai dificile. Între timp, mi-am dat seama că pot folosi telefonul chiar cu ecranul spart și am continuat să scriu și să fotografiez.

 

Spre seară, Osvaldo și soția Marisel au venit pe terasă la un pahar de vorbă, prilej de a mai afla câte ceva despre ei și despre Cuba. Osvaldo a lucrat în turism toată viața lui, dar așa cum era legea pe atunci, a lucrat pentru stat. De vreun an, și-a deschis cele două camere la turiști, lucrează pentru el, îi place mult ceea ce face și câștigă mai bine. A doua zi, Osvaldo avea să plece în Havana pentru a primi de la o agenție banii pentru niște turiști care au stat la el în Decembrie. Osvaldo nu știa când se întoarce pentru că, zicea el, nu se știe cât durează până se rezolvă. Până am plecat noi (peste 2 zile de atunci) Osvaldo încă nu se întorsese, așa că am rămas în grija soției sale, Marisel.

20160426_221915

Marisel lucrează pentru o agenție de plasare a forței de muncă în turism și o vedeam aproape în fiecare dimineață. Are cel mai cald zâmbet, vorbește foarte calm și rar și e extrem de politicoasă. În fiecare seară ne aștepta să ne zică Noapte Bună. Osvaldo și Marisel au o fată care e rezident la spitalul din Sancti Spiritus pe care o văd în weekendurile în care fata nu e de  gardă. Când i-am întrebat cum se descurcă fata lor cu salariile foarte mici, ne-au zis că pentru ei e bine – o pot ajuta ei.

Surpriza serii a constituit-o nepoata lui Osvaldo care s-a gândit să vină în seara aceea să îl prezinte familiei pe logodnicul ei. Alejandro era ghid turistic, avea un umor maxim și vorbea o engleză foarte bună cu accent britanic. Venirea lui însemna că puteam și noi să transmitem familiei cubaneze niște mesaje concrete. Oricum, Alejandro se comporta ca un traducător (iar noi muream de râs), însă era perfect pentru noi și pentru Marisel (Osvaldo mai înțelegea ceva engleză).

Cred că nu a avut Florin așa seară deosebită niciodată de ziua lui. El era cel care înțelegea cel mai puțin din conversație dar le potrivea cu Edi așa cum puteau și ei. A fost o frază care a deschis și a închis seara și care, cred eu, e tipică pentru tot ce a însemnat Trinidad. Eu i-am spus lui Osvaldo când a urcat să îl sărbătorim pe Florin: Sper să te simți aici cu noi, ca și cum ai fi la tine acasă!

20160426_002153

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s