Pe cai, băieți! Sau o zi între cuban cowboys din Trinidad

La ora 10 dimineața aveam întâlnire cu cel mai fer-aurit dintre cubanezii pe care i-am cunoscut noi până acuma. Nu mai știu cum îl chema, dar pentr că era varianta românească a cocalarului românesc, l-am botezat simplu: Coco. Coco avea în jur de 30 de ani, vreo câțiva dinți normali (restul erau îmbrăcați în ceva aurit), inele pe aproape toate degetele, 3 lanțuri, și brățări câte au mai încăput.

Făcusem rezervare cu o zi înainte pentru călărie în Valea Plantațiilor de trestie. Pentru 30 de CUC puteam călări vreo 2 ore și ceva (din vreo 5 ore în total), urcam până la o piscină naturală și aceam un ghid cubanez pe post de cowboy. Nu a fost inclus în preț, dar merită: întrarea în parc, vreo 6.5 CUC de persoană și masa la un local tradițional (cam 10 CUC de persoană cu tot cu băuturi).

20160427_102140

Coco călătorește pe un scuter WTF luminat cu beculețe albastre, dar, din fericire, are frați care merg pe cai. Ne-am întâlnit cu Joan, fratele mai mare al lui Coco, cel care ne va fi ghid pe toata ziua. Pentru noi a fost prima experiență de călărit și din fericire, caii noștri știau să meargă singuri. Totuși, aveau particularități interesante:

  • Carolina, iapa mea, mergea constant, iar uneori îndrăznea să o ajungă din urmă pe Mariposa, iapa Annei cu nume de Fluturas.
  • Mariposa era cea mai grăbită și nu suporta să fie depășită. Cum încerca cineva să o ia înainte, Mariposa îi arăta cine era liderul.
  • Calul lui Edi avea, uneori, perioade de accelerație. În rest, se rezuma la contemplat peisajul sau la ușoare îmbrânceli cu Carolina.
  • Animalul lui Florin era maxim de leneș, rămânea în urmă și de fiecare dată și-o lua de la Joan.

Trebuie să menționez că noi, orice am fi făcut, nu puteam corela acel gest/strigăt cu o mișcare de accelerare din partea cailor. Joan era cel care avea strigătul mișcător la el.

 

Experiența a fost frumoasă. Am mers pe la periferia orașului până am intrat in pădure. După ce am lăsat caii, am urcat vreo 15 minute până la piscina naturală unde ne-am bălăcit puțin. Locul era foarte alunecos și trebuia să ai grijă la pășit.

Înapoi pe cai, ne-am dus la masă. Pentru început, am băut un fresh de trestie de zahăr stors manual.

Mâncare a fost bună, acompaniată la chitară de un nene îmbrăcat pe jumătate în cowboy. Omulețula avea un farmec aparte, ne-a întrebat de unde suntem și, când am zis România, a reconfirmat dacă sunt și eu de acolo. Mai târziu, Edi era parte a peisajului cubanez, după cum se poate vedea în poză.

Nenea locuia acolo și ajuta la masă, cânta, făcea suc și creștea păsări în curte. La final, ne-a făcut o dedicație pentru România.

 

Drumul de întoarcere a fost cam obositor pentru că era deja vreo 2 și foarte cald. Prin urmare, planurile de după amiază au fost anulate și ne-am cam dormit având fundurile tăbăcite de la stat în șa și înțelegând de ce merg cowboy-ii prin filme într-un anumit fel.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s