Cursa vieții prin Havana

Sar o zi de călătorie Trinidad-Havana și vă zic doar că am făcut vreo 4.5 ore cu o mașina, cu tot cu pană și că am revăzut Havana într-o altă culoare, mai colorată și mai modernă.

20160429_094101_HDR

Eddy a fost cel care ne-a recomandat un prieten de-al lui și pentru 30 de CUC de persoană am ajuns la Havana. Reservasem niște camere prin Julia, tipa care ne-a găsit și cazarea în Havana. Ghinionul nostru și norocul nostrul totodată, Julia s-a cam încurcat așa că până la urmă ne-a găsit o altă cazare în Havana, foarte aproape de Hotelul Havana Libre. Pe proprietăreasă o chema Marylin și gătește într-un mare mare mare fel pentru niște prețuri mai mici ca la un paladar.

IMAG0453

 

20160429_215949_HDR
View from my bed.

Am ajuns în Havana când se filma un nou episod din Fast and Furious așa că unele străzi erau închise. Dacă am fi ajuns cu o zi înainte, am fi avut vedere la scena de filmare pe un bulevard apropiat. Oricum, am profitat să mai facem câteva plimbări în oraș, mers la pas de voie în scopul explorării locurilor necunoscute.

20160429_185246_HDR

20160429_173659_HDR

20160429_171628_HDR

20160429_171310_HDR

IMAG0369
Hmm, ceva cunoscut?

20160430_201721

IMAG0372
Autostrada goală.

 

 

Ne-am decis să luam o excursie la Vinales cu autocarul la recomandarea cuplului din Iran.

Cu o seară înainte de marele eveniment, am pregătit tot ce trebuia să luam cu noi, mai ordonat ca niciodată. A doua zi am plecat spre Havana Libre (locul de întalnire și locul de unde am cumpărat biletele cu o zi înainte), hotel aflat la 10 minute de mers pe jos în ritm ușor alert. Înainte de a ieși din cameră m-am decis să nu îmi iau portofelul cu mine – nu am găsit niciun motiv în capul meu pentru a-l lua.

Imediat ce am ajuns la Havana Libre (cam cu 3 minute înainte de ora de întâlnire), mi-am dat seama că biletul pentru excursie se află la mine în portofel. Am întrebat  o tanti de la agenție dacă e vreo problemă că l-am uitat iar femeia mi-a zis să stau liniștită că e ok dacă am pasapoartele.

Nenea ghid, un om solid și dur, nu a fost de aceași părere și ne-a zis clar că, fără bilet, nu plecăm nicăieri. Am încercat să îl convingem dar fără niciun rezultat. Până la urmă, a zis că ne așteaptă 8 minute să venim cu biletul. Și așa a început marea cursă.

Cât restul lumii păzea autocarul, am alergat spre casă cât mă țineau picioarele și am profitat de faptul că alergam la vale. Am încercat să opresc un taxi dar omul a refuzat să meargă invers pe strada cu sens unic iar dacă am fi luat-o pe unde voia el, nu mai eram eu sigură că știam unde trebuia să ajung. Am alergat și,când ieșeam din casă cu biletul, ora era 7.58. Mai aveam 2 minute.

Am alergat la deal și, când colo, nenea cu taxiul dădea de zor înapoi pentru a ajunge la mine. Într-un minut eram la Habana Livre. Taximetristul, foarte simpatic de altfel, chiar a încercat să facă puțină conversație dar eu l-am înformat că, pentru moment, nu vorbesc spaniola.Viniales, Here we come!

 

 

 

Next (sper eu în curând): Despre Vinales și Pinar de Rio.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s