Mă duc la munte azi: Viñales

După ce am urcat în autocar, jumătate din pasageri m-au aplaudat entuziast. Să zicem că e un început frumos de excursie. Ramon, ghidul nostru, era un nene simpatic de altfel.

Pe drum spre Viñales ne-a povestit de Miramar, locul din Habana cu case frumoase unde obișnuiau să locuiască cei bogați. După plecarea bogaților în America (a fost la un moment dat o perioadă în care oamenii se urcau în copacii ambasadelor pentru a obține azil politic), Guvernul a luat casele în administrare. Apoi, când am trecut pe lângă fostele cazinouri, Ramon ne-a explicat că, jocurile de noroc au fost interzise la Revoluție și acum cazinourile sunt săli de nunți sau de alte petreceri.

Partea naționalistă din Ramon (la mare cautare și la mare exprimare) a lăudat cel mai bun sistem de sănătate din lume atunci când am trecut pe lângă un depozit de medicamente. Încurcându-se intenționat, ghidul cubanez nu a povestit despre lipsa aproape totală a medicamentelor din sistem: a vorbit doar despre importanța sistemului. A omis să vorbească despre insuficiența paturilor din spitale. Nu a menționat nici că, oamenii merg la Clinica Internațională și, după ce le sunt vindecați copiii cu medicamente scumpe pentru venitul lor, pun medicii să cheme poliția pentru a-i aresta fiindcă nu au bani să plătească (poveste adevărată, spusă de Eddy în Trinidad).

Tot în dorința de a scuza aerul cubanez, Ramon considera că vacile nu rezistă în Cuba pentru că e prea cald. De aceea, laptele proaspăt și carnea de vită se găsesc cu greu și sunt scumpe. Cubanezii au reușit să aducă în țară, prin Canada (țara care i-a mai ajutat în ultimii ani) niște vaci din Olanda. Vacile nu seamănă deloc cu rudele lor olandeze fiind foarte slabe. Mai târziu, la masa de prânz, niște australieni comentau episodul cu vacile și căldura susținând că, acolo de unde vin ei, e foarte cald și asta nu are legătură cu existența vacilor…

La vreo 100 de kilometri de Habana peisajul se schimbă: plantații de cafea, bananieri, copaci de eucalipt și câmpuri cultivate cu trestie de zahăr. La mare cinste stă copacul național al Cubei, Palma Real. Copacul seamănă cu un palmier dar nu produce nuca de cocos ci, niște fructe mici mâncate doar de către porci.

20160430_155443_HDR

 

 

 

20160430_150529

 

 

 

20160430_104138_HDR

 

Din poveștile lui Ramon, succesul industriei de tutun din Cuba se datorează solului bogat in fier. Am vizitat o casă de uscat tutunul iar un fermier ne-a vorbit despre procesul producerii trabucurilor (cu demonstrație). Mie mi-a plăcut în mod deosebit imaginea cu miile de frunze cusute la uscat și mi-au plăcut casele de uscat cu obloane albastre. Ca informație interesantă, frunzele stau la uscat 90 de zile, apoi se fermentează (natural la fermă, folosind frunze de palmier) și se vând guvernului în funcție de calitatea lor.  Cele mai scumpe sunt frunzele subțiri din vârful plantei, folosite și ca acoperământ final al trabucului. Am mai aflat că fermierul vinde guvernului 90% din producție. 10% o folosește pentru uz propriu: o mai fermentează o dată și face trabucuri artizanale.

20160430_111724_HDR

20160430_112311_HDR

 

Pe lângă plantațiile de tutun, fermierul mai avea și alte culturi care îi ofereau de muncă pe tot timpul anului. De fapt, Pinar del Rio și zonele adiacente arată diferit de restul Cubei, poate, pentru forța agriculturală pe care o reprezintă. Casele au fost construite în secolul 20 și nu sunt case coloniale ci, case micuțe, cu ferestrele mici acoperite de obloane, cu sârme de rufe pline sâmbăta și nelipsitele balansoare pentru socializare.

 

După vizita la ferma de tutun am luat prânzul într-o zonă muntoasă  numită Sierra de Viñales unde exista un așa numit zid preistoric: Mural de la Prehistoria. Zidul a fost pictat în 1961 și poartă semnătura artistului Leovigildo González Morillo. 18 oameni au muncit timp de 4 ani pentru a-l termina.

20160430_120027_HDR

20160430_120159_HDR

 

După vizita la peretele preistoric, ne-am răcorit într-o peșteră numită Cueva del Indio. Nu mică ne-a fost surpriză când ne-am dat seama ce se află dincolo de un zid al peșterii: niște bărci care ne vor duce prin apa care a inundat una dintre camerele subterane. Iar la ieșire, cam așa arăta:

20160430_142837

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s