Pentru Cuba și Fidel, amintiri de 1 Mai

5 dimineața, 1 mai, 2016. Muncitorii au fost invitați la sediile firmelor pentru a se organiza în echipe pentru paradă. Soțul lui Marylin, gazda noastră, barman la Habana Libre, s-a trezit la 4 pentru a fi alături de colegii săi. La ora 6 Piața Revoluției (Plaza de Revolucion) începea să se umple de oameni.

La 6.30 Edi ne-a bătut în ușă cu obișnuitul Fernandoooo! Am sărit ca arsă din pat când
mi-am dat seama că oprisem ceasul și adormisem înapoi. În 10 minute eram la ieșirea din casă pentru a merge la marea paradă, echipați corespunzător cu șepcile cumpărate pentru marele eveniment.

Pe drum vedeam pâlcuri de oameni îndreptându-se către piață. Când la o interesecție
am luat-o la stânga, am fost strigați de peste stradă de către un cuplu de ruși cu un steag
al Cubei. Femeia cubaneză care le era ghid ne-a zis să o urmăm că ne arată ea un loc
foarte bun, de unde începe parada.

20160501_070648
Prietenii din Rusia mergând în față. Florin urmându-i supusi. Noi, mai rătăciți și adormiți, îi urmam.

Am urmat ca niște copilași ascultători turma și, după ce am trecut de un șir lung lung de
autobuze, am ajuns într-un loc unde erau deja adunați foarte mulți cubanezi pregătiți de paradă. Spectacolul era liniștit dar impresionant: mii de oameni cât vedeai cu ochii, adunați în grupuri cu pancarte pro Revoluție, pro frații Castro sau pro Che, cu însemne ale locului în care lucrau, îmbrăcați în tricouri de firmă sau în ehipament de securitate, depinde pe cine reprezentau. Ici și colo mai era câte o sticlă de rom, câte un steag uriaș al Cubei și sute de pancarte cu Viva el 1er del Mayo!

20160501_081134.jpg

Am aflat de la ruși că la 7.30 începe parada. Anna a avut fantastica idee să încercam să
ajungem în celălalt capăt al pieței pentru a vedea de acolo parada. Trebuia să ne grăbim
pentru că mai erau vreo 15 minute până la 7.30. Am început să înaintăm pe margine și am observat că nu eram singurii turiști care încercau să ajungă în capătul celălalt al pieței.

În jurul nostru, oamenii erau foarte bine dispuși, începeau să cânte, să danseze și să agite
pancarte și steaguri. Cum mergeam, ne-am dat seama că va fi destul de dificil de înaintat datorită lungimii traseului și a mulțimii imense de oameni aflați peste tot în piață. Dintr-o dată, am observat un fel de schelă pentru construcții (care avea deasupra un fel de platformă și niște scări laterale de fier). Un cubanez cu o cască de protecție pe cap îmi face semn să urc. Mi-am dat seamă atunci cât de prost inspirată am fost să mă îmbrac în aceea dimineață cu primul lucru ieșit în cale: o fustă scurtă și un pic cam strâmtă. Dar, odată era 1 Mai petrecut în Cuba așa că mi-am făcut curaj și am urcat scările, chiar pe la 7.30.

20160501_075229

Priveliștea de sus era impresionantă din toate părțile. În stânga se vedea marele monument de ciment din piață și mulțimea ușor mai răsfirată. În dreapta, grupurile de
muncitori începuseră să se adune în funcție de instituția reprezentantă. În față erau boxele imense din care se auzeau mesaje de încurajare și mulțumire pentru clasa muncitoare. Un cubanez simpatic cu un saxofon repeta aceași melodie pentru a nu știu câta oară și i se răspundea la niște trompete puțin mai încolo. Trei fete foarte frumoase, urcate pe picioroange dansau pe ritmurile melodiei. Erau reprezentantele unei firme de transport.

20160501_073745

În jur de 7.45 a început defilarea. La microfon erau anunțate marile firme/instituții prezente și mulțumiri erau aduse conducătorilor Cubei. Densitatea pancartelor cu Gracias Fidel (Mutumim FIdel) era mare. Unii îi mulțumeau pentru exemplu, alții pentru revoluție,
alții pentru Cuba Libre! Cei de la Centro de Inmunologia Molecuar considerau că Știința este forța cu care se poate schimba lumea iar cei de la Datys aveau un mesaj clar și potrivit profilului instituției: Uniți în suveranitatea tehnologică pentru construcția socialismului. Oricum, cele mai multe afișe erau cu celebrul: Por Cuba: Unidad y Compromis0 (Pentru Cuba: Unitate și Devotament).

Muncitorii de la drumuri (CNIT) mărșaluiau în mod original tinând în mână indicatoare auto. Cei din construcții purtau pe un calapod o imensă cască de protecție albă. Puțin mai încolo, un imens tort era plimbat de către angajații unei cofetării iar un rucsac de 1 mp era ridicat mai în față. Angajații din turism dansau cu stegulețe în mână. Am reușit să văd reprezentanți ai lanțului hotelier Malia sau trasportatorii preferați ai turistilor, cei de la Transtur si Gaviota.

Un steag uriaș al Cubei era purtat pe brațe de mulțime. Nu a durat mult să ne dăm seama
că, locul în care ne aflam era privilegiat.  Cubanezii erau foarte mândri să fie filmați și
fotografiați de turiști, de aceea, se opreau, ne făceau din mână, zămbeau și dansau.

20160501_075831

Un loc aparte în mulțime în constituia grupul prietenilor Cubei, în frunte cu cei care purtau
mesaje de susținere pentru Venezuela: Obama, revocă decretul! Venezuela nu e o amenințare! Suntem Speranța! O întreagă familie prezidențială venezueleană era resprezentată prin fotografii sugestive, iar în spate, urmau cei de la Instituto Chileno – Cubano  “Jose Marti”.

20160501_075904

Pentru că platforma se cutremura de fiecare dată când se urca un turist nou și pentru că
deja urmarisem o bucată de paradă, ne-am hotarât să ne dăm jos (eu mai greu, dar am
reușit) și să mergem spre monument împreună cu mulțimea. Ce m-a uimit a fost că nu am
simțit îmbrânceli, nu am auzit înjurii. Oamenii dansau, strigau și mergeau. Erau reprezentanți ai muncitorilor, dar erau și cubanezi în vârstă, unii mergând foarte greu dar
care mărșăluiau împreună cu clasa muncitoare.

Când am ajuns în apropiere de monument, în piața de unde se vedea foarte bine portretul
în fier forjat al lui Che, ne-am dat seamă că de acolo se transmit mesajele. Am ajuns exact la timp pentru a asculta urarea de La mulți ani adresată lui Fidel Castro – cel mai frumos cadou, pentru împlinirea vârstei de 90 de ani.

Din dreptul boxelor, un cor de tineri au început să facă valuri și să cânte La multi ani cât se poate de internațional. Ciudat că omuleții de la marș nu prea au ovaționat momentul sau pe Fidel.

Treptele monumentului de ciment erau pline de mulțime agitând steaguri. Mai târziu, când Anna mi-a arătat o poză făcută la TV cu Raul Castro prezent la defilare, am dat un zoom pe pozelemele și mi-am dat seama că era și el prezent.

imag0449imag0450

20160501_082437

Pancarta imensă dintre Plaza Revolution și Avenida del Presidente tocmai fusese înlocuită cu una nouă. M-am gândit că, poate, în zilele de 1 Mai apar sau se înnoiesc afișele revoluționare din Cuba. De data aceasta, protagoniștii erau câțiva muncitori, un steag și crema revoluției: Fidel, Che și Cienfuegos.

20160501_083302.jpg

Ceva mai încolo, un afiș mare protesta împotriva blocadei, considerând-o cel mai mare genocid din istorie.

20160501_084405.jpg

După paradă, districtul Havanei unde se afla Piața Revoluției a fost blocat și circulația a fost interzisă. Cubanezii se pregăteau de sărbătorit ziua muncitorească în stradă și, puțin mai târziu, la plajă (unde ajungeau cu taxi colectivo, biciclete sau chiar căruțe cu cai). După o zi petrecută la plajă alături de ei, ne-am făcut bagajele pentru lungul drum ce ne aștepta spre casă, cu multe semne de întrebare despre ce se întâmplă cu adevărat în această țară și ce viitor va avea după dispariția lui Fidel.

20160501_075531

P.S. Articolul a fost scris în luna mai 2016 dar nu am găsit un moment potrivit să îl public. Vestea morții lui Fidel pe 26 noiembrie 2016 m-a făcut să îmi amintesc de restanța cubaneză și am decis să îl public. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s