Cipru – pentru soare, apă și oameni

Nu știu cum de ne-am decis pentru Cipru. Poate pentru că ne plac atât Turcia cât și Grecia. Sau pentru că i-am cunoscut pe verii lui Marian Marian care locuiesc acolo. Cert este că am evitat resort-urile și am încercat să cunoaștem oamenii și insula. Experiența noastră, povestită pe larg, mai jos – pentru e ne aminti de ea mai târziu.

 

Detalii organizatorice

Biletele de avion le-am achiziționat pe ruta Iași-Larnaca, cursă operată de Wizzair. Luate din Februarie pentru 30 Aprilie – 10 Mai, au costat în jur de 1000 de lei pentru 2 persoane (preț în care intră și un bagaj de cală de 23 de Kilograme). Cum aveam de gând să nu stăm într-un singur loc ni s-a părut util să nu avem câteva genți cu noi, așa că ne-am limitat la strictul necesar. Planul inițial era: 3 nopți Larnaca, 2 nopți Ayia Napa și 5 nopți Paphos. Primele 3 zile erau de recunoaștere și cunoaștere a peisajului, 2 de văzut Mamaia din Cipru, iar ultimele 5 de relaxare (noi așa ne planificăm mereu și sfârșim prin a face tot felul de activități în final). De aceea și cazările alese au respectat planul inițial. Doar că, din greșeală, am făcut o rezervare pe Booking.com pe Aprilie în loc să fac pentru Mai pentru Ayia Napa. Când mi-am dat seama, am încercat să fac din nou rezervarea dar prețurile explodaseră puțin. În plus, tocmai îmi luasem un ghid de călătorie pentru Cipru unde se vorbea foarte frumos de Nicosia. Așa că, am renunțat la Ayia Napa pentru cazare (luând în calcul o vizită cu autobuzul că doar e la 45 de minute de Larnaca) și am făcut booking nou pe Nicosia. În Larnaca am stat într-un apartament super simplu și cam vechi, dar cu legături bune de transport în comun și cu plajă exact în fața. A costat 150 de euro pentru 3 nopți și avea 2 dormitoare, 1 baie și un living space + terasa. Prețul este pentru tot apartamentul pe care l-am împărțit cu Anna și cu Edi. Pentru Nicosia am optat pentru un fel de Boutique hotel mai cu stil, în centrul orașului aproape de linia verde, unde am avut 2 camere separate care ne-au costat 80 de euro de cuplu pentru 2 nopți. În Paphos ne-am promis de la început că ne vom răsfăța! Which we did!  Am căutat pe Booking.com o casă numai pentru noi care să arate super bine, să aibă toate dotarile (inclusiv mașină de spălat că veneam de pe drum), piscină și să fie buna pentru relaxare. Aici am plătit pe toată casa (2 dormitoare, o baie cu cadă, o baie de seviciu, terasă, leaving și bucătărie echipată complet) 565 de euro pentru 5 nopți. Cam asta cu cazările, să trecem la lucrurile mai de atmosferă.

 

Larnaca

Am ajuns in Larnaca pe seară și facusem rezervare să ne aștepte un nene cu o mașină pentru a ne duce la hotel. Eram cumva accidentați, Florin având mâna ruptă așa ca am preferat să nu avem aventuri din prima seară. Cam in 20 de minute am ajus la hotel și după ce ne-am cazat am plecat în recunoaștere. Zona în care ne aflam nu era una centrală dar am avut ocazia să experimentăm, pe stomacul aproape gol, un Meze autentic. Pentru cei care nu știu, Meze este o masă compusă din mai multe feluri de mâncare, de la aperitive, salată până la pește, carne și diverse garnituri. Costă în general 15-17 euro de persoană și trebuie minim 2 persoane pentru a o comanda. Nouă ne-a ajuns cam pentru 4 persoane și recomandam Vlachos Taverna . Păcat că, de foame, am uitat să facem poze.

Larnaca ne-a plăcut în plimbarea de a doua zi dar, recunoaștem, nu ne-am plimbat extraodinar de mult prin oraș, nu am mers la plajă și nici nu am făcut mare lucru prin zonă. Ne-am rezervat o zi pentru plimbare prin centru, ne-am învârtit pe faleză și am mers în partea fostă otomană, denumită Skala. Surprinzător, oamenii sunt calmi, puține claxoane în trafic, pietonii sunt respectați și nimeni nu este agresiv cu turiștii. Ca să nu mai spun că, atunci când întâlneai un român stabilit în Cipru, omul era foarte bucuros să vorbească cu tine în românește.

This slideshow requires JavaScript.

 

Aiiii… Capo Greco!

Ne-am trezit devreme pentru a prinde autobuzul spre Ayia Napa. Anna se documentase și îmi povestise despre Capo Greco și Sea Caves, locuri din apropierea stațiunii pe care noi o numeam Mamaia Cipriotă. Deși inițial ne planificasem să vedem plaja din Ayia Napa și apoi să megem la Capo Greco, am decis în ultimul moment să mergem întâi spre Capo Greco cu un autobuz care pleca din stația în care tocmai ajunsesem.

Am coborât în stația cu numele Capo Greco și de acolo am pornit pe un Natural Trail spre Capo Greco. Am ales varianta mai accidentată și am evitat drumul parțial asfaltat. După câteva sute de metri, am început să vedem Capo Greco în zare și un  indicator spre Sea Caves în dreapta. Ne-am schimbat democratic (fetele au propus, baieții s-au supus) opțiunea din nou si am decis să mergem spre Sea Caves. Vremea era ideală, nu prea cald (deși era amiaza), bătea o briză frumoasă și folosisem cremă de soare din belșug. Am mers cam o oră pe țărm, ne-am fotografiat cu toate apele albastre și pietrele maro, am mâncat bananele și prunele luate de acasă și, în speranța că după următoare stâncă vor fi peșterile, am continuat. Am văzut în zare un loc unde se aflau mai mulți oameni și am decis să vedem dacă acolo sunt cele mai faine peșteri. Abia când am ajuns acolo ne-am dat seamă de minunile naturii:

UNADJUSTEDNONRAW_thumb_572

După ce am admirat și am făcut poze, ne-am îndreptat pe un drum de cateva sute de metri spre șoseaua principală. De acolo, am mai mers un kilometru și am prins exact autobuzul spre Ayia Napa. Cipru, începem să te iubim!

 

 

Nicosia

Capitala Ciprului e un oraș graniță între două foste lumi. O scurtă istorie a Ciprului vorbește despre o insulă împărțită între o zonă de Nord (Republica Turcă a Ciprului de Nord) și o zonă de Sud, dominată de influențe grecești. În Nicosia, aceste 2 părți sunt separate de o linie (numită Green Line) iar cei care vor sa treacă dincolo  au această posibilitate de câțiva ani dar, trebuie să prezinte un act de identitate sau pașaport. Așa că, poți experimenta 2 culturi la distanță de 5 minute una de alta. Noi am trecut linia verde și am mâncat ceva cu specific turcesc și apoi ne-am pierdut pe străzile dărăpănate din zonă nu înainte de a vizita o moschee și bazarul turcesc.

În partea de Sud zona era diferită și mai modernă. Sunt străzi cu multe magazine și restaurante, zone vechi dar întreținute și mult șarm. Am făcut o plimbare la pas în jurul zidurilor venețiene (Ciprul a fost la un moment dat sub ocupație venețiană), am vizitat o expoziție intersantă la Farmagusta Gate și am mers la Muzeul Motocicletelor.

 

UNADJUSTEDNONRAW_thumb_793UNADJUSTEDNONRAW_thumb_786UNADJUSTEDNONRAW_thumb_5e1UNADJUSTEDNONRAW_thumb_5dbUNADJUSTEDNONRAW_thumb_5bdUNADJUSTEDNONRAW_thumb_5b9

 

Paphos

Ne-am decis de acasă ca Paphos să fie destinația noastră de relaxare. După ce ne-am dat seamă ca e cam greu cu transportul public, am închiriat o mașină pentru vreo 30 de euro pe zi și cu benzină de 20 de euro am hoinărit vreo 3 zile și un pic. Paphos a fost declarată Capitală Culturală Europeană pentru acest an și se pare că nu duce lipsă de turiști. Nici nu ar putea fi altfel pentru că oamenii de aici sunt foarte calzi și primitori și incredibil de relaxați.

Am vizitat într-o dimineață Parcul Arheologic din Paphos, o impresionantă zonă care cuprinde ruinele orașului din perioada greacă și romană. Printre alte construcții, se află patru vile romane cu podele din mozaic foarte bine conservate. În dreptul zidurilor dintre camere s-au construit punți de vizitare și poți să îți imaginezi cum arată casa.

This slideshow requires JavaScript.

 

Blue Lagoon

Într-o dimineață ne-am pornit spre Laguna Albastră, un loc la vreo oră de mers de Paphos. Nu știam exact dacă putem ajunge cu mașina sau trebuie să luam alt mijloc de transport. Am mers până la Băile Afroditei (un parculeț cu o mică grotă, nimic deosebit în opinia mea). De acolo trebuia să ne decidem ce facem mai departe. Puteam urca pe jos cam vreo 1.5-2 ore sau… puteam lua un Safari Buss care tocmai se pregătea să urce. Din prea multă lene pe moment și pentru că trebuia să ne decidem repede, am ales jeep-ul transformat în autobuz.

Drumul a fost fascinant cu o priveliște impresionantă la mare! Pe lângă faptul că era foarte accidentat, mergea pe marginea stâncilor și șoferul ne dădea ceva emoții, deși, povestea el, în 50 de ani nu avut nicio amendă și niciun accident. Am mai aflat de la omuleț că nu se dorește repararea drumului și asfaltarea lui pentru că asta ar însemna mai multe mașini, mai multă poluare și Paphosul se dorește un loc mai altfel iar Laguna Albastră cu atât mai mult.

Când am ajuns, șoferul a oprit mașina chiar la buza stâncii dându-ne emoții, din nou. Ne-a arătat pe unde putem coborî spre mare și urma să ne revedem într-o oră și jumătate pentru drumul de întors. Pe niște stânci care se clătinau puțin, pe o cărare care abia se zărea dintre pietre, coborai până la apa albastră-verzuie. Cam vreo 10 oameni, plus cei 8 vecini ai noștri de autobuz și vreo 2 bărcuțe oprite în apă… aceștia eram toți vizitatorii lagunei. Era liniște, fiecare avea bucata lui de plajă și stâncile după care se putea schimba. Minunat loc! Și minunat drum de întoarcere, cu emoții, cotituri și priveliște la marea albastră.

This slideshow requires JavaScript.

 

Cipru a reprezentat o oază de liniște și relaxare pentru noi, cu o medie de 10 kilometri pe zi de mers pe jos. Dacă eram mai în formă ne-am fi adventurat și prin alte locuri. Pentru cei care doresc să îl viziteze, oamenii Ciprului sunt unul dintre cele mai faine lucruri, merită ascultați, cunoscuți și respectați. Noi ne vom întoarce cu siguranță, mai ales că faci aproximativ 2.5 ore cu avionul până la mare. Și ce mai mare!

 

UNADJUSTEDNONRAW_thumb_701

Advertisements

Când Telekom se strică, clientul se oftică, Vodafone câștigă

Am de povestit de Cipru dar,  pentru că Telekomul încă ma uimește, azi am decis să scriu cum m-am transformat dintr-un client fidel, intr-un client care a ales o altă rețea în urma experienței cu serviciul Relații Clienți al Telejom.

Abonamentul meu cu Telekomul durează de ceva timp (vreo 8 ani) și de fiecare dată când am vrut un beneficiu în plus a trebuit eu să îl cer. Nu știu cum se face dar, mereu după ce eu îmi reînnoiam aboamentul apăreau oferte mai avantajoase și sfârșiam prin a nu-mi ajunge Net-ul sau minutele sau prin a avea costuri suplimentare pe factură.

Nu am prea beneficiat de mari reduceri la factură, nici de telefoane la preț special. Dar am rămas clientului lor deși site-ul le mergea de parcă ar fi fost ținut în gradina la mama și de fiecare dată când doream o informație îmi era foarte greu să o găsesc.  Acum ceva timp mi s-a stricat telefonul și am zis să profit și eu de avantajele unui client fidel, cu un abonament de date măricel. Am sunat la Telekom și le-am zis că doresc o ofertă pentru un iPhone 6S și că sunt dispusă să îmi măresc abonamentul dacă am un preț bun la telefon. Am vorbit cu o domnișoară, mi-am făcut o ofertă rezonabilă și urma să mă sune în 2 zile, la o anumită oră, pentru a-i confirma comanda.

Pentru că nu am primit telefonul mult dorit, mi-am permis să sun eu la departamentul vânzări pentru a confirma comanda și a-i ruga să îmi trimită telefonul. Am explicat operatorului că vreau să confirm o comandă și că nu am fost sunată când mi s-a promis. Răspunsul a fost: Acum nu avem program cu publicul pentru cererea dumneavoastră, vă rugăm să reveniți. La revedere! Mi-a închis telefonul…

Înițial, nu mi-a venit să cred de răspunsul primit și mi-am adus aminte de fostul meu șef care era contrariat de faptul că el vrea să cumpere și oamenii din România trebuie rugați ca să îți vândă… Apoi am zis: Ok, hai să vedem ce oferte are Vodafone-ul că tot îmi place mie reclama cu profesorul de matematică.

Când am sunat prima dată la Vodafone mi-a plăcut serviciul de Call Back (ca să nu stai ca fraierul în telefon, fără a-ți pierde prioritatea, te suna un operator când se eliberează). Se pare că Vodafone avea program cu publicul pentru că mi-a răspuns o domnișoară drăguță care mi-a recomandat să merg într-un magazin Vodafone pentru că voi avea parte de o ofertă mai bună. În plus, cum eu doream portare, doar așa era posibil.

Am mers la un magazin Vodafone în Alexandru și mi-au făcut o ofertă asemnănătoare cu cea de la Vodafone dar, pentru un iPhone 7. În plus, s-a străduit domnișoara ca telefonul să ajungă cât mai repede la mine, în vreo 2 zile de la comandă.

În rest… nu am avut Internet la țară atât de bun niciodată. Am avut posibilitatea să utilizez același trafic de date și minute în Roaming. Știu că în curând treaba asta va fi posibilă pentru toți operatorii dar, eu am fost în concediu acum și am apreciat acestă posibilitate.

M-am bucurat că nu mai trebuie să sun la Telekom și portarea a decurs bine, fără alte complicații. Ultima dată când mi-am reînnoit abonamentul am luat un telefon gratis pentru a-l face cadou unei prietene. Așa că, mă așteptam să primesc o factură acasă pentru costurile aferente renunțării la abonament înainte de termen. Factura a venit și am vrut să o plătesc numai că… nu avea niciun număr de cont unde aș putea depune banii. Așa că, am sunat din nou la Relații Clienți unde am aflat că nu se poate plăti factura online – trebuie musai să merg la un magazin Telekom. Așa că, trebuie să îmi mișc fundul în oraș ca să plătesc, ca un fost client drăguț ce sunt.  Pam Pam!