De-ale SNS-ului și alte reușite

Eu am început cu adevărat să alăptez la 8 săptămâni. Adică în momentul în care am plecat la kinetoterapie fără sticluță și firicel după noi. Până atunci, am avut răbdare, voință și calm pentru a ajunge aici. Postul acesta e pentru mămici sau viitoare mămici dar și pentru conștientizarea opțiunilor care, folosite eficient, duc la rezultate frumoase.

Nu am avut o obsesie cu nașterea naturală sau cu alăptarea. Mi le doream pe amândouă și aș fi făcut orice ar fi ținut de mine să reușesc, dar am plecat la drum cu ideea că, decât o mămică stresată și nervoasă că lucrurie nu ies cum se încăpățânează ea, mai bine să fiu calmă și să iau lucrurile așa cum vin. După momentul nașterii naturale a venit și momentul alăptării. Nu voi detalia prea mult (că eu nu îmi amintesc bine momentele proaste). Situația, pe scurt a fost cam așa: bebe a făcut un icter urâțel în maternitate (plus alte bălării), a scăzut în greutate până la 2550g (născut la 3000g) și apoi, somnoros și fără prea multă vlagă, adormea la sân în loc să mănânce. Materie primă exista din plin la mine, doar că Ilinca nu era în stare să o preia. Așa că, mă storceam și îi dădeam cu lingurița. M-au speriat cam tare doamnele asistente când tot spuneau că fetița nu ia în greutate, că nu mă vor externa. I-am dat atunci și lapte praf cu lingurița și chiar un biberon cu lapte praf adus forțat. De a doua zi însă, am început să folosesc pompa. Aici recomand ce am folosit eu, Spectra S2, e puțin mai scumpă dar face toți banii iar functia de masaj de la inceput face pomparea nedureroasa,

Cărți de alăptare nu apucasem să citesc până la naștere, dar îmi luasem Ghidul de alăptare al doctorului Jack Newman  pe care am început să îl răsfoiesc în maternitate și, mai apoi, în nopțile de pompat. Totodată, am intrat pe facebook unde există un frumos grup de sprijin pentru alăptare (Iași) și am vorbit cu un consultant în alăptare (mulțumesc, Elena). Când am ajuns acasă din maternitate (am plecat pe semnătură că îl voi hrăni corespunzător) am continuat să folosesc pompa și să îi dau laptele cu lingurița și cu biberon în vreo câteva ocazii (vâzând cam imediat că nu prea mai dorea la sân). La recomandarea unei asistente am folosit (încercat) mameloane artificiale dar am renunțat rapid. Am aflat din carte și de la asistentă de existența SNS -ului. Este vorba de Suplimentary Nutrition System care, practic, ajuta ca bebele să aibă impresia că sânul îi oferă mai mult lapte. Noi ne-am dus la tehnică medicală de unde am cumpărat niște sonde de gavaj mici. Timp de 2-3 zile, am atașat sonda la o seringă în care puneam lapte matern, am introdus firicelul în colțul gurii copilului în timpul suptului la sân și încet, pompam din seringă. Așa am făcut la toate mesele, ajutată de Florin care era liber în săptămâna aceea. Am văzut la un moment dat că Ilinca începe să tragă singură din seringă, așa că am renunțat la seringă și am introdus firicelul direct în sticla cu lapte stors. Suprinzător pentru noi (de fapt așa se folosește SNS-ul), Ilinca a tras din prima foarte frumos.

Treaba asta de mai sus se întâmpla prin săptămâna a doua de viața a Ilincăi. Mi-am format apoi o rutină care cuprindea: pus copilul la sân, lăsat să sugă, făcut compresia sânului cu mâna, mutat la celălalt sân (dupa ghidul doctorului Newman). Când nu mai sugea, dar înainte de a adormi, introdus firicelul și lăsat să tragă de acolo în timpul suptului. Recunosc, noaptea trișam și puneam SNS-ul din prima, eram prea terminată. Îlinca mânca de vreo 4 ori pe noapte și de vreo 10 ori pe toată ziua. Așa ca, dupa ce îi dădeam să mănânce mă storceam cu pompa și pregăteam a doua masă. Dacă era mult surplus, mai puneam și la frigider. Asta făceam după fiecare alăptat. Sadic sau nu, așa simțeam și nu m-am întrebat niciodată când va fi momentul în care voi renunța sau când va suge cum trebuie fără SNS. Dimineața, masa din bucătărie arată ca într-un laborator cu capete de pompă, sticluțe și firicele. Avem in dotare 4 capete de pompă, 6 sticluțe și nenumărate firicele. Foloseam sterilizatorul după fiecare utilizare a capatului de pompă și a sticlei. Firicelele le spălam cu apă caldă trecută printr-o seringă și le aruncam când devenea capătul prea rigid. Toată activitatea de mai sus însemna că, cel puțin noaptea, eu dormeam cu vreo jumătate de oră mai puțin ca Ilinca. Ea dormea cam 1.5-2h între mese.

Când mergeam în oraș sau la kinetoterapie, mergeam cu firicelul și sticluța după noi. Puteam să îi fi dat cu biberonul? Poate că da, dar mi-a fost frică că, va înceta să mai sugă și nu am vrut să risc. La kinetoterapie (despre care scriu în curând) făceam o pauză de masă și foloseam sticluța și firicelul. În alte ocazii nu l-am folosit, dar îl aveam la noi, just in case. Așa a luat fetița foarte frumos în greutate (4800 la 8 săptămâni), nu a avut colici (sper să nu aibă) și s-a creat o legătură foarte mare de răbdare între noi.

În a șasea săptămâna de viață, se zice că ar fi un puseu de creștere. La noi a fost cu mofturi, plânsete ușoare, dormit la mami în brațe și cu… mult sân. Aici am simțit și eu că Ilinca suge cum trebuie. Și acolo îngrijorare dacă suge suficient pentru că, încetul cu încetul, a început să refuze sânul când avea și SNS și să vrea doar fără. Întai ziua, apoi noaptea și am început săptămâna a opta cu prima vizită la kineto fără sticluță și fără firicel. Și de atunci, ședințele se fac la sân. Și nu vâ închipuiți cu ce mândrie am alăptat-o săptămâna trecută în parc, sau ce frumos e acum noaptea când nu mai avem de sterilizat  sticluțe.

Cam aceasta e povestea noastră până aici și sper că va merge bine în continuare. Nu-mi amintesc să îmi fi fost greu pentru că acum e așa de bine.

Poza de toamnă fericită:

IMG_0557.JPG

 

Advertisements

One thought on “De-ale SNS-ului și alte reușite

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s