Cum ma simte Ilinca

Printesa mai are vreo 10 minute de somn, afara ploua de rupe si nu indraznesc sa ii stric somnul iesind acuma din masina. Bine, daca cumva trece peste cele 30 de minute de somn si mai face un ciclu – reusesc sa termin acest post scris de pe telefon (de asta lipsesc diacriticele).

Azi noapte m-a durut capul maxim si pe la 5 cand Ilinca dadea semne de trezire de dimineata, durerea era in toi. Numai ca, fiica mea, ca de obicei, avea sa ma inteleaga: dupa 2 treziri scurte pentru masa, a dormit pana la 9.30, treaba pe care nu a mai reusit-o de vreo 3 luni. Asa ca, am profitat de moment si mi-am pus gheata in prosop, am luat inca o pastila si, luand-o in brate, am atipit si eu cu ea.

Momentele acestea in care copilul parca te intelege mi se par magice. Nu e prima data cand face chestii care de obicei (cand nu as avea nevoie) nu s-ar intampla: inca 10 minute de somn dupa ce ajungem acasa ca sa pot manca, un somn lung pe masina cand am treaba prin oras, o ora de somn la pranz in pat atunci cand eu sunt varza, diminetile in care sta cu Florin atunci cand am ceva urgent de rezolvat, sincronizarile somn-activitati de la Kinego care ma fac mai odihnita cu cateva ore.

Nu stiu daca mie mi se pare ca se intampla toate acestea sau chiar se intampla, dar legatura asta dintre mama si copil cu siguranta exista. Iar bebele simte si stie mai mult decat noi ne inchipuim. De aceea conteaza sa fim calmi, iubitori, atmosfera din casa sa fie una relaxata pe cat posibil si sa putem raspunde cu un zambet energiei lui sau sa il tinem in brate cand simte nevoia sa planga.

Voi incepe in curand (daca asta mica imi da voie) sa scriu despre resursele materiale care m-au ajutat pe mine sa fiu o mama care isi intelege bebele si il respecta.

Ilinca a avut o intentie de trezire dar s-a decis sa ma lase totusi sa termin acest post. Si iese si soarele acusi.

Advertisements