[recenzie] Bebelusul meu intelege tot

In ultimele saptamani Ilinca s-a procopsit cu un semi-dinte si Florin, de entuziasm, a cazut intr-o noapte din pat. Tot in perioada aceasta am inceput diversificarea si azi Ilinca s-a speriat de un buchetel de broccoli. Noi suntem bine si fericiti si ne bucuram de orice lucru nou din viata noastra.

Pentru ca minunea vrea alintata vreo 2-3 ore inainte de somn, am reusit si eu sa (mai) citesc o carte in perioada asta, asa ca m-am gandit sa povestesc putin despre ea.

“Bebelusul meu intelege tot” e aparuta in 2001 si e scrisa de Aletha J. Solter, psiholog american de origine elvetiana. As putea spune ca, principalul take over al cartii este nevoia ta, ca parinte, de a intelege nevoia bebelusului de a-si exprima emotiile, in general prin plans. Cat citeam cartea ma gandeam adeseori daca eu mi-am lasat fiica sa planga atunci cand avea nevoie de acest lucru sau am incercat sa o “pacalesc” pentru a trece peste momentul frustrant.

Ideea din carte e urmatoarea, citez: ” Cand bebelusul incearca sa se elibereze de tensiune plangand, plansul in sine devine nevoia, iar el nu se va simti mai bine pana cand nu va plange. Este important sa va amintiti ca nu sunteti niste parinti nepriceputi daca bebelusul vostru plange. Se poate ca el sa nu aiba nevoie de nimic altceva decat sa fie tinut in brate si iubit.”

Am inceput sa ma uit mai atenta la Ilinca si sa vad daca, atunci cand celelalte nevoi ii sunt satisfacute, nu are uneori nevoia sa se descarce. Pana la urma, si eu ma simt mai bine dupa un plans bun (care nu s-a mai intamplat din maternitate). Daca observ asta, o iau in brate, nu incerc sa o opresc cu sssst sau chestii de genul, nu incerc sa ii distrag atentia. Atunci cand se intampla sa fac lucruri care nu ii plac, incerc pe cat posibil sa ii explic, sa vorbesc cu ea, dar sa o las sa traiasca momentul (de exemplu, nu cant atunci cand ii aspir nasul dar, cant si vorbesc atunci cand ne imbracam). La fel, incerc sa nu-i incurajez chinul, dar sa o las sa si-l manifeste atunci cand simte.

Nu sunt de acord cu toate aspectele din carte desi, inteleg unde vrea sa bata autoarea. Vorbeste, de exemplu, despre san ca tipar de control si, desi cred ca poate fi cazul la unii copiii, consider ca, atunci cand sunt perioade de dezvoltare sau bebele este mic, nu se poate vorbi de alaptare la cateva ore. In plus, e chiar dragut sa iti adoarma bebele la san.

Cartea trateaza ideea de parenting constient inca din burtica si poate fi un bun ajutor pentru viitoarele mamici. Mie mi-a placut desi nu mi-a adus neaparat informatii noi. Maine o pun la pachet pentru Rebeca pentru a o intelege mai bine pe Miruna.

Advertisements

Cum ma simte Ilinca

Printesa mai are vreo 10 minute de somn, afara ploua de rupe si nu indraznesc sa ii stric somnul iesind acuma din masina. Bine, daca cumva trece peste cele 30 de minute de somn si mai face un ciclu – reusesc sa termin acest post scris de pe telefon (de asta lipsesc diacriticele).

Azi noapte m-a durut capul maxim si pe la 5 cand Ilinca dadea semne de trezire de dimineata, durerea era in toi. Numai ca, fiica mea, ca de obicei, avea sa ma inteleaga: dupa 2 treziri scurte pentru masa, a dormit pana la 9.30, treaba pe care nu a mai reusit-o de vreo 3 luni. Asa ca, am profitat de moment si mi-am pus gheata in prosop, am luat inca o pastila si, luand-o in brate, am atipit si eu cu ea.

Momentele acestea in care copilul parca te intelege mi se par magice. Nu e prima data cand face chestii care de obicei (cand nu as avea nevoie) nu s-ar intampla: inca 10 minute de somn dupa ce ajungem acasa ca sa pot manca, un somn lung pe masina cand am treaba prin oras, o ora de somn la pranz in pat atunci cand eu sunt varza, diminetile in care sta cu Florin atunci cand am ceva urgent de rezolvat, sincronizarile somn-activitati de la Kinego care ma fac mai odihnita cu cateva ore.

Nu stiu daca mie mi se pare ca se intampla toate acestea sau chiar se intampla, dar legatura asta dintre mama si copil cu siguranta exista. Iar bebele simte si stie mai mult decat noi ne inchipuim. De aceea conteaza sa fim calmi, iubitori, atmosfera din casa sa fie una relaxata pe cat posibil si sa putem raspunde cu un zambet energiei lui sau sa il tinem in brate cand simte nevoia sa planga.

Voi incepe in curand (daca asta mica imi da voie) sa scriu despre resursele materiale care m-au ajutat pe mine sa fiu o mama care isi intelege bebele si il respecta.

Ilinca a avut o intentie de trezire dar s-a decis sa ma lase totusi sa termin acest post. Si iese si soarele acusi.

Să fii mamă: mic îndreptar de creștere

Mama mea spunea când eram însărcinată că nu contează ce o fi dar, să fie fată că ea nu știe să crească băieți. Și s-a născut minunea noastră care seamană cu Florin când era mic și în special cu mama soacră (noroc că e mai mult mamă decât soacră că altfel era nasol). Și uite așa, femeile din familie s-au înmulțit și la fel și mamele.

Dacă stau bine să mă gândesc, au fost niște săptămâni superbe până acuma, cu descoperiri și redescoperiri, cu răbdare, cu iubire și cu multă sensibilitate. Am ajuns la faza de trezit dimineața devreme pentru că Ilinca nu mai poate dormi (și începe procesul de trezire, sân și moțaială de pe la 5) și de petrecut minute bune uitându-ne la ea dimineața, așa cum ne zâmbește la fiecare pe rând. Acum e fascinată de părul meu și după ce termină de admirat părul își aduce aminte că Florin e invelit cu păturica (pătura, de fapt) ei preferată și trece la tras pătura de pe el. Știe care e mama și care e tata și care e Ilinca (și zâmbește diferit atunci când menționez titlurile magice).

Să fii mamă înseamnă, pentru mine, să iubești mai mult în fiecare zi. Nu cred că simți sacrificiu sau oboseală în primul rând – sau cel puțin eu nu simt asta. Da, sunt zile și nopți în care ești varză dar, de exemplu, azi i-am promis că, după drumurile multe făcute azi, ne vom juca mult acasă. Așa că, cu toată oboseala și durerea de cap, am făcut niște partide de joacă superbe, printre care dat cu aspiratorul și facut duș (eu). Nu e nicio glumă: eu chiar încerc să o includ in activitățile mele, să găsească o parte interesantă a lor adaptată vârstei ei și să ne distrăm împreună. Asta nu înseamnă ca joaca clasică nu există. Momentan sunt preferate cărțile senzoriale și statul pe burtică pe saltea.

Să fii mamă înseamnă, pentru mine, să conștientizezi cum trece timpul și să nu-ți pese că folosești niște momente pentru altcineva. Și să încerci să observi copilul în timpul lui, să îți dorești, pe de o parte, să treacă timpul și să vezi ce urmează, pe de altă parte să stea în loc pentru a te mai putea bucura de niște momente unice.

Să fii mamă înseamnă, pentru mine, să îți fie frică și să fii stresată uneori. Pentru că îți dai seama că ești responsabilă pentru încă o viață. Și, dacă îți faci treaba bine, ai șansa să crești un om.

Să fii mamă înseamnă, pentru mine, să îți dorești să crești și tu, să înveți mai mult, să citești, să încerci să ai grijă de tine pentru a-i oferi copilului tău tot suportul de care are nevoie.

Să fii mamă înseamnă, pentru mine, să crești o minune.

IMG_0019