“Conversatii decisive” – cum să vorbești când miza e mare

“Știți, oamenii au teorii diferite despre cum să își gestioneze banii, să adauge sare și piper vieții amoroase sau să-și crească urmașii. E adevărat că toți au discuții despre probleme importante, dar nu toți se despart. E vorba despre modul in care discută.”

Am găsit o carte pe care sigur sigur o mai citesc de câteva ori. E o carte care te învață cum să vorbești atunci când situațiile devin dificile, cum să taci și să restabilești echilibrul într-o discuție, cum să te pregătești pentru întâlnirile care se anunță stresante. Recunosc, am cam avut în ultimul timp nevoie de sfaturi legat de conversații dificile și de control al emoțiilor și încă mai am. Conversații decisive m-a făcut să învâț lucruri noi despre mine, să mă gândesc la ce fac bine și ce  trebuie să îmbunătățesc.

Omuleții care au scris cartea au urmărit cum reacționează oamenii în diferite situații și au ajuns la concluzia ca exista 7 principii de bază ale dialogului. Pentru fiecare dintre ele, au asociat niște abilități și întrebări decisive care sunt menite să te ajute să înțelegi cum stai tu la aceste capitole. Un scurt rezumat:

  1. Începeți cu inima – să nu se confunde cu emoțiile sau chestiile prea lacrimogene. E vorba să te concentrezi pe ceea ce vrei cu adevărat și să te gândești ce nu vrei să obții (sau transmiți) de la o conversație.
  2. Învățați să priviți – urmăriți ce faceți și ce fac alții în condiții de stres (violență sau tăcere?)
  3. Îngrijiți-vă de siguranță – asigurați-vă că se stabilește un scop comun și că se menține acest scop comun. Mai e o faza interesantă aici legat de contrast sau cum poți să aduci în discuții ceea ce nu vrei să spui.
  4. Cum îmi controlez poveștile – ce cred eu că se întâmplă/ce a vrut celălalt să spună e de fapt o poveste pe care mi-i spun singur. Faptele trebuie separate de poveștile pe care noi ni le spunem nouă (sau altora)
  5. Deschidere față de ceilalți – sunt deschis părerilor celorlalți? Iau în calcul problema reală și îmi exprim cu încredere propriile păreri?
  6. Explorați calea celorlalți – Evit neînțelegerile care nu sunt necesare? Explorez activ părerile celorlalți?
  7. Îndreptați-vă spre acțiune – Sunt câteva metode de a ajunge la o înțelegere și trebuie aplicate diferit de la caz la caz. De exemplu, poate uneori pentru o decizie e nevoie de un vot, de un consens, de un acord sau de o solicitare. Important este să evităm neînțelegerile și metodele care nu sunt necesare.

Conversații decisive este apărută la editura Amaltea și este scrisă de Perry Patterson, Joseph Grenny, Ron McMillan, Al Switzler. Autorii sunt specialiști in Management, Sociologie, Comportament Organizațional și Leadership.

Advertisements

“Musai List” – timpul tău contează sau nu?

“Mă întreabă oamenii: Dacă tot stau atât de mult la serviciu, n-ar trebui să fac ceva ce îmi oferă mult mai mult decât o satisfacție financiară? Eu le spun: Nu mai sta atât de mult timp la serviciu.”

(Fire your boss, Stephen M. Pollan, Mark Levine)

Mi-a fost foarte greu să admit că termenul de NU AM TIMP nu prea există. Ai timp dacă vrei să ai timp pentru ce contează cu adevărat și dacă îți prioritizezi lucrurile în așa fel încât să îți dai seama ce vrei să obții, ce vrei să devii, ce vrei să ai, ce vrei să pierzi și tot așa. Pentru că Guess what.. e Timpul tău!

“Musai List” e o carte tare faină și e musai să o citești dacă ai probleme cu timpul sau dacă ți-ai dat seama că poate nu realizezi atât de multe lucruri pe cât ți-ai dori. Cartea te face să te gândești și la faptul că, poate, îți dorești prea mult unele lucruri care nu sunt importante. Octavian Pantiș, autorul cărții îți arată câteva idei pentru a munci mai eficient, a-ți lăsa loc pentru ce îți place cu adevărat și pentru a te bucura în fiecare zi.

Copyright: Editura Publica

Câteva dintre chestiile care mi-au plăcut mie la Musai List:

  • Chestia cu rețeța care lipsește și aici. Ai niște idei, niște sfaturi, niște observații dar nu rețete. Însă e multă luciditate și multe întrebări. Prima de care îmi amintesc e aceeasta: Tu ce îți dorești? Un serviciu, o carieră sau o vocație? Răspunsul la această întrebare va face cu siguranța diferența între modul în care trebuie să abordezi situația timpului tău și a priorităților tale. Citiți cartea pentru a vedea care sunt diferențele între cele 3 concepte:)
  • Mi-a plăcut metrul fără unitate de măsură ca semn de carte. Are o semnificație deosebită și pornește de la faptul că femeile trăiesc în medie 78 de ani iar bărbații 71.. Well… scade cât ai trăit până acum, și vezi cam cât ți-a mai rămas de pierdut sau câștigat în materie de timp.
  • Povestirile care ilustrează ideile. De exemplu, la un moment dat ni se povestește despre un test al buricului legat de atenția la ce îți dorești cu adevărat. Read the book for more:)
  • Ideea că trebuie să ai doar un loc pe care să îl numește fie checklist, fie to do list, fie, de ce nu Musai List. Atunci a fost momentul în care mi-am scos toate Post It-urile de pe birou și mi-am făcut frumos în Outlook o prioritizare a treburilor mele pe principiul urgenței și importanței ( pentru că, guess what, poate ce e urgent pentru alții nu e chiar așa important pentru tine). Și mai presus de toate, am cam reușit să fiu mai productivă și să termin mai repede decât de obicei unele lucruri pentru a avea timp, de exemplu, pentru o discuție de câteva minute cu mult prea drăguții colegi de birou:)
  • Sistemul de valori pe care îl împărtășesc pe deplin cu autorul. E vorba despre idea că trebuie să ne facem timpul petrecut la serviciu productiv, pentru a termina la timp, pentru a crește profesional fiindcă, atunci când lăsăm munca deoparte ne rămân acestea: sănătatea familia, locuința, prietenii, comunitatea, hobby-urile și biserica.

+++ Mult mai multe.

Vă invit la lectură și recomand Musai List pentru că e un mod de a vedea altfel lucrurile din viața ta și de a încuraja progresul și schimbarea benefică.

“Liderii mânâncă ultimii” – pentru că și eu lucrez în echipă

Cu toată tehnologia avută la dispoziție, el îți va spune că unicul și cel mai valoros instrument cu care își face datoria este empatia. Dacă îi întrebi pe acești oameni remarcabili, care și-au riscat viața și s-au sacrificat pentru ceilalți, de ce au facut-o, toți vor spune acelasi lucru: “Pentru că și ei ar fi făcut la fel pentru mine”. 
( Simon Sinek – “Liderii mănâncă ultimii”)

Levi9 oferă angajaților săi acces la Bookster, care e o chestie maxim de mișto pentru firme: angajații împrumută cărți, cărțile vin (la noi în fiecare joi) și timp de o lună pot fi citite și apreciate. Apoi, le pui la cutiuța Bookster și ele se întorc în Bibliotecă. Și cum    momentul acesta a venit într-o perioadă de necesități ale cunoașterii pentru mine, prima carte împrumutată se numește Liderii mănâncă ultimii și este printre cele mai tari cărți pe care le-am citit vreodată.

Nu aș vrea să dezvălui super multe dintre secretele cărții pentru că se merită descoperite pas cu pas. Însă, aș vrea să vă împărtășesc idei, în speranța că o să o citiți.

First, ar trebui să știți că e o diferență fundamentală între manager și lider. Cei care s-au crezut manageri și încrezut în cifre, rapoarte, bugete și altele de prin liceu și au neglijat comunicarea cu oamenii, apropierea de oameni, cunoașterea lor și câștigarea încrederii – au rămas doar manageri (cartea oferă niște exemple celebre de eșec ale acestor manageri). Cei ai căror acțiuni i-au inspirat pe alții să crească, să își dorească mai mult, să devină mai buni- se cheamă lideri.

Second, ar trebui să știți că liderii trebuie să înfrunte primii pericolul, să nu le fie frică de eșec dar să nu le fie frică nici de faptul că ar putea ieși șifonați personal din unele situații. Oamenii văd și sunt foarte atenți la tot ce face un lider și mai ales la sinceritatea acestuia. Liderul nu poate avea mai multe fețe și mai ales, trebuie să recunoască atunci când a greșit. Cartea oferă aici câteva exemple celebre de recunoaștere a ceea ce ai făcut greșit precum și de lucrurile faine care pot reieși din recunoașterea greșelii (de exemplu, aveți idee cum au apărut Post It note -urile? Well, citiți ca să aflați)

În al treilea rând, aș vrea să vă spun că această carte vă poate ajuta să perseverați în ceea ce faceți bine ca lideri și să schimbați lucrurile pe care încă nu le faceți cu succes (of course, trebuie să și recunoașteți asta dar banuiesc că daca vă apucați să citiți o carte de leadership conștientizați că întotdeauna e loc de mai bine). Poate uneori nu sunteți siguri de cât sacrificați sau până unde puteți merge cu încrederea, poate că vă îndoiți de protecția pe care o oferiți echipei (când în jur nu se discută decât de planuri, profit și cifre).

Liderii mănâncă ultimii vă poate da multă încredere să continuați. Însă, mare atenție pentru cei care cautați rețete. Cartea nu e o rețetă, e doar un ingredient într-un menu pe care singuri îl pregătiți ca lideri. Și nu vă va pune nimeni masa, poate uneori nici nu veți fi invitați. Dar atunci când veți participa la masă, veți mânca ultimii, la fel ca superiorii din Forțele Aeriene Americane: pentru ca cei mai tineri să mănânce primii.

Liderii mănâncă ultimii este scrisă de Simon Sinek și are ca subtitlu De ce unele echipe lucrează bine împreună și de ce altele nu. A apărut în 2014 la editura Publica. Cartea e plină de exemple de leadership, eșec, inovație sau responsabilitate socială. Printre exemple se numără: Forțele Aeriene ale Armatei Americane (cele mai tari exemple de leadership), Barry-Wehmiller (despre cum poate un CEO apropiat de oameni să scoată concedierile din schemă total – Bob Chapman), General Motors, 3M, WestJet, Congresul american (f.foarte interesant ce s-a întâmplat cu liderii americani dupa 1990), Ronald Reagan (care a dat startul concedierilor în masă – 11.000 de controlori aerieni), Costco, Bank of America, Walmart, Goldman Sachs, Titanic (cum respectarea tuturor normelor în vigoare duce la înec). 

Spor la citit!