[recenzie] Bebelusul meu intelege tot

In ultimele saptamani Ilinca s-a procopsit cu un semi-dinte si Florin, de entuziasm, a cazut intr-o noapte din pat. Tot in perioada aceasta am inceput diversificarea si azi Ilinca s-a speriat de un buchetel de broccoli. Noi suntem bine si fericiti si ne bucuram de orice lucru nou din viata noastra.

Pentru ca minunea vrea alintata vreo 2-3 ore inainte de somn, am reusit si eu sa (mai) citesc o carte in perioada asta, asa ca m-am gandit sa povestesc putin despre ea.

“Bebelusul meu intelege tot” e aparuta in 2001 si e scrisa de Aletha J. Solter, psiholog american de origine elvetiana. As putea spune ca, principalul take over al cartii este nevoia ta, ca parinte, de a intelege nevoia bebelusului de a-si exprima emotiile, in general prin plans. Cat citeam cartea ma gandeam adeseori daca eu mi-am lasat fiica sa planga atunci cand avea nevoie de acest lucru sau am incercat sa o “pacalesc” pentru a trece peste momentul frustrant.

Ideea din carte e urmatoarea, citez: ” Cand bebelusul incearca sa se elibereze de tensiune plangand, plansul in sine devine nevoia, iar el nu se va simti mai bine pana cand nu va plange. Este important sa va amintiti ca nu sunteti niste parinti nepriceputi daca bebelusul vostru plange. Se poate ca el sa nu aiba nevoie de nimic altceva decat sa fie tinut in brate si iubit.”

Am inceput sa ma uit mai atenta la Ilinca si sa vad daca, atunci cand celelalte nevoi ii sunt satisfacute, nu are uneori nevoia sa se descarce. Pana la urma, si eu ma simt mai bine dupa un plans bun (care nu s-a mai intamplat din maternitate). Daca observ asta, o iau in brate, nu incerc sa o opresc cu sssst sau chestii de genul, nu incerc sa ii distrag atentia. Atunci cand se intampla sa fac lucruri care nu ii plac, incerc pe cat posibil sa ii explic, sa vorbesc cu ea, dar sa o las sa traiasca momentul (de exemplu, nu cant atunci cand ii aspir nasul dar, cant si vorbesc atunci cand ne imbracam). La fel, incerc sa nu-i incurajez chinul, dar sa o las sa si-l manifeste atunci cand simte.

Nu sunt de acord cu toate aspectele din carte desi, inteleg unde vrea sa bata autoarea. Vorbeste, de exemplu, despre san ca tipar de control si, desi cred ca poate fi cazul la unii copiii, consider ca, atunci cand sunt perioade de dezvoltare sau bebele este mic, nu se poate vorbi de alaptare la cateva ore. In plus, e chiar dragut sa iti adoarma bebele la san.

Cartea trateaza ideea de parenting constient inca din burtica si poate fi un bun ajutor pentru viitoarele mamici. Mie mi-a placut desi nu mi-a adus neaparat informatii noi. Maine o pun la pachet pentru Rebeca pentru a o intelege mai bine pe Miruna.

Advertisements

“Conversatii decisive” – cum să vorbești când miza e mare

“Știți, oamenii au teorii diferite despre cum să își gestioneze banii, să adauge sare și piper vieții amoroase sau să-și crească urmașii. E adevărat că toți au discuții despre probleme importante, dar nu toți se despart. E vorba despre modul in care discută.”

Am găsit o carte pe care sigur sigur o mai citesc de câteva ori. E o carte care te învață cum să vorbești atunci când situațiile devin dificile, cum să taci și să restabilești echilibrul într-o discuție, cum să te pregătești pentru întâlnirile care se anunță stresante. Recunosc, am cam avut în ultimul timp nevoie de sfaturi legat de conversații dificile și de control al emoțiilor și încă mai am. Conversații decisive m-a făcut să învâț lucruri noi despre mine, să mă gândesc la ce fac bine și ce  trebuie să îmbunătățesc.

Omuleții care au scris cartea au urmărit cum reacționează oamenii în diferite situații și au ajuns la concluzia ca exista 7 principii de bază ale dialogului. Pentru fiecare dintre ele, au asociat niște abilități și întrebări decisive care sunt menite să te ajute să înțelegi cum stai tu la aceste capitole. Un scurt rezumat:

  1. Începeți cu inima – să nu se confunde cu emoțiile sau chestiile prea lacrimogene. E vorba să te concentrezi pe ceea ce vrei cu adevărat și să te gândești ce nu vrei să obții (sau transmiți) de la o conversație.
  2. Învățați să priviți – urmăriți ce faceți și ce fac alții în condiții de stres (violență sau tăcere?)
  3. Îngrijiți-vă de siguranță – asigurați-vă că se stabilește un scop comun și că se menține acest scop comun. Mai e o faza interesantă aici legat de contrast sau cum poți să aduci în discuții ceea ce nu vrei să spui.
  4. Cum îmi controlez poveștile – ce cred eu că se întâmplă/ce a vrut celălalt să spună e de fapt o poveste pe care mi-i spun singur. Faptele trebuie separate de poveștile pe care noi ni le spunem nouă (sau altora)
  5. Deschidere față de ceilalți – sunt deschis părerilor celorlalți? Iau în calcul problema reală și îmi exprim cu încredere propriile păreri?
  6. Explorați calea celorlalți – Evit neînțelegerile care nu sunt necesare? Explorez activ părerile celorlalți?
  7. Îndreptați-vă spre acțiune – Sunt câteva metode de a ajunge la o înțelegere și trebuie aplicate diferit de la caz la caz. De exemplu, poate uneori pentru o decizie e nevoie de un vot, de un consens, de un acord sau de o solicitare. Important este să evităm neînțelegerile și metodele care nu sunt necesare.

Conversații decisive este apărută la editura Amaltea și este scrisă de Perry Patterson, Joseph Grenny, Ron McMillan, Al Switzler. Autorii sunt specialiști in Management, Sociologie, Comportament Organizațional și Leadership.

“Musai List” – timpul tău contează sau nu?

“Mă întreabă oamenii: Dacă tot stau atât de mult la serviciu, n-ar trebui să fac ceva ce îmi oferă mult mai mult decât o satisfacție financiară? Eu le spun: Nu mai sta atât de mult timp la serviciu.”

(Fire your boss, Stephen M. Pollan, Mark Levine)

Mi-a fost foarte greu să admit că termenul de NU AM TIMP nu prea există. Ai timp dacă vrei să ai timp pentru ce contează cu adevărat și dacă îți prioritizezi lucrurile în așa fel încât să îți dai seama ce vrei să obții, ce vrei să devii, ce vrei să ai, ce vrei să pierzi și tot așa. Pentru că Guess what.. e Timpul tău!

“Musai List” e o carte tare faină și e musai să o citești dacă ai probleme cu timpul sau dacă ți-ai dat seama că poate nu realizezi atât de multe lucruri pe cât ți-ai dori. Cartea te face să te gândești și la faptul că, poate, îți dorești prea mult unele lucruri care nu sunt importante. Octavian Pantiș, autorul cărții îți arată câteva idei pentru a munci mai eficient, a-ți lăsa loc pentru ce îți place cu adevărat și pentru a te bucura în fiecare zi.

Copyright: Editura Publica

Câteva dintre chestiile care mi-au plăcut mie la Musai List:

  • Chestia cu rețeța care lipsește și aici. Ai niște idei, niște sfaturi, niște observații dar nu rețete. Însă e multă luciditate și multe întrebări. Prima de care îmi amintesc e aceeasta: Tu ce îți dorești? Un serviciu, o carieră sau o vocație? Răspunsul la această întrebare va face cu siguranța diferența între modul în care trebuie să abordezi situația timpului tău și a priorităților tale. Citiți cartea pentru a vedea care sunt diferențele între cele 3 concepte:)
  • Mi-a plăcut metrul fără unitate de măsură ca semn de carte. Are o semnificație deosebită și pornește de la faptul că femeile trăiesc în medie 78 de ani iar bărbații 71.. Well… scade cât ai trăit până acum, și vezi cam cât ți-a mai rămas de pierdut sau câștigat în materie de timp.
  • Povestirile care ilustrează ideile. De exemplu, la un moment dat ni se povestește despre un test al buricului legat de atenția la ce îți dorești cu adevărat. Read the book for more:)
  • Ideea că trebuie să ai doar un loc pe care să îl numește fie checklist, fie to do list, fie, de ce nu Musai List. Atunci a fost momentul în care mi-am scos toate Post It-urile de pe birou și mi-am făcut frumos în Outlook o prioritizare a treburilor mele pe principiul urgenței și importanței ( pentru că, guess what, poate ce e urgent pentru alții nu e chiar așa important pentru tine). Și mai presus de toate, am cam reușit să fiu mai productivă și să termin mai repede decât de obicei unele lucruri pentru a avea timp, de exemplu, pentru o discuție de câteva minute cu mult prea drăguții colegi de birou:)
  • Sistemul de valori pe care îl împărtășesc pe deplin cu autorul. E vorba despre idea că trebuie să ne facem timpul petrecut la serviciu productiv, pentru a termina la timp, pentru a crește profesional fiindcă, atunci când lăsăm munca deoparte ne rămân acestea: sănătatea familia, locuința, prietenii, comunitatea, hobby-urile și biserica.

+++ Mult mai multe.

Vă invit la lectură și recomand Musai List pentru că e un mod de a vedea altfel lucrurile din viața ta și de a încuraja progresul și schimbarea benefică.