Pentru Cuba și Fidel, amintiri de 1 Mai

5 dimineața, 1 mai, 2016. Muncitorii au fost invitați la sediile firmelor pentru a se organiza în echipe pentru paradă. Soțul lui Marylin, gazda noastră, barman la Habana Libre, s-a trezit la 4 pentru a fi alături de colegii săi. La ora 6 Piața Revoluției (Plaza de Revolucion) începea să se umple de oameni.

La 6.30 Edi ne-a bătut în ușă cu obișnuitul Fernandoooo! Am sărit ca arsă din pat când
mi-am dat seama că oprisem ceasul și adormisem înapoi. În 10 minute eram la ieșirea din casă pentru a merge la marea paradă, echipați corespunzător cu șepcile cumpărate pentru marele eveniment.

Pe drum vedeam pâlcuri de oameni îndreptându-se către piață. Când la o interesecție
am luat-o la stânga, am fost strigați de peste stradă de către un cuplu de ruși cu un steag
al Cubei. Femeia cubaneză care le era ghid ne-a zis să o urmăm că ne arată ea un loc
foarte bun, de unde începe parada.

20160501_070648
Prietenii din Rusia mergând în față. Florin urmându-i supusi. Noi, mai rătăciți și adormiți, îi urmam.

Am urmat ca niște copilași ascultători turma și, după ce am trecut de un șir lung lung de
autobuze, am ajuns într-un loc unde erau deja adunați foarte mulți cubanezi pregătiți de paradă. Spectacolul era liniștit dar impresionant: mii de oameni cât vedeai cu ochii, adunați în grupuri cu pancarte pro Revoluție, pro frații Castro sau pro Che, cu însemne ale locului în care lucrau, îmbrăcați în tricouri de firmă sau în ehipament de securitate, depinde pe cine reprezentau. Ici și colo mai era câte o sticlă de rom, câte un steag uriaș al Cubei și sute de pancarte cu Viva el 1er del Mayo!

20160501_081134.jpg

Am aflat de la ruși că la 7.30 începe parada. Anna a avut fantastica idee să încercam să
ajungem în celălalt capăt al pieței pentru a vedea de acolo parada. Trebuia să ne grăbim
pentru că mai erau vreo 15 minute până la 7.30. Am început să înaintăm pe margine și am observat că nu eram singurii turiști care încercau să ajungă în capătul celălalt al pieței.

În jurul nostru, oamenii erau foarte bine dispuși, începeau să cânte, să danseze și să agite
pancarte și steaguri. Cum mergeam, ne-am dat seama că va fi destul de dificil de înaintat datorită lungimii traseului și a mulțimii imense de oameni aflați peste tot în piață. Dintr-o dată, am observat un fel de schelă pentru construcții (care avea deasupra un fel de platformă și niște scări laterale de fier). Un cubanez cu o cască de protecție pe cap îmi face semn să urc. Mi-am dat seamă atunci cât de prost inspirată am fost să mă îmbrac în aceea dimineață cu primul lucru ieșit în cale: o fustă scurtă și un pic cam strâmtă. Dar, odată era 1 Mai petrecut în Cuba așa că mi-am făcut curaj și am urcat scările, chiar pe la 7.30.

20160501_075229

Priveliștea de sus era impresionantă din toate părțile. În stânga se vedea marele monument de ciment din piață și mulțimea ușor mai răsfirată. În dreapta, grupurile de
muncitori începuseră să se adune în funcție de instituția reprezentantă. În față erau boxele imense din care se auzeau mesaje de încurajare și mulțumire pentru clasa muncitoare. Un cubanez simpatic cu un saxofon repeta aceași melodie pentru a nu știu câta oară și i se răspundea la niște trompete puțin mai încolo. Trei fete foarte frumoase, urcate pe picioroange dansau pe ritmurile melodiei. Erau reprezentantele unei firme de transport.

20160501_073745

În jur de 7.45 a început defilarea. La microfon erau anunțate marile firme/instituții prezente și mulțumiri erau aduse conducătorilor Cubei. Densitatea pancartelor cu Gracias Fidel (Mutumim FIdel) era mare. Unii îi mulțumeau pentru exemplu, alții pentru revoluție,
alții pentru Cuba Libre! Cei de la Centro de Inmunologia Molecuar considerau că Știința este forța cu care se poate schimba lumea iar cei de la Datys aveau un mesaj clar și potrivit profilului instituției: Uniți în suveranitatea tehnologică pentru construcția socialismului. Oricum, cele mai multe afișe erau cu celebrul: Por Cuba: Unidad y Compromis0 (Pentru Cuba: Unitate și Devotament).

Muncitorii de la drumuri (CNIT) mărșaluiau în mod original tinând în mână indicatoare auto. Cei din construcții purtau pe un calapod o imensă cască de protecție albă. Puțin mai încolo, un imens tort era plimbat de către angajații unei cofetării iar un rucsac de 1 mp era ridicat mai în față. Angajații din turism dansau cu stegulețe în mână. Am reușit să văd reprezentanți ai lanțului hotelier Malia sau trasportatorii preferați ai turistilor, cei de la Transtur si Gaviota.

Un steag uriaș al Cubei era purtat pe brațe de mulțime. Nu a durat mult să ne dăm seama
că, locul în care ne aflam era privilegiat.  Cubanezii erau foarte mândri să fie filmați și
fotografiați de turiști, de aceea, se opreau, ne făceau din mână, zămbeau și dansau.

20160501_075831

Un loc aparte în mulțime în constituia grupul prietenilor Cubei, în frunte cu cei care purtau
mesaje de susținere pentru Venezuela: Obama, revocă decretul! Venezuela nu e o amenințare! Suntem Speranța! O întreagă familie prezidențială venezueleană era resprezentată prin fotografii sugestive, iar în spate, urmau cei de la Instituto Chileno – Cubano  “Jose Marti”.

20160501_075904

Pentru că platforma se cutremura de fiecare dată când se urca un turist nou și pentru că
deja urmarisem o bucată de paradă, ne-am hotarât să ne dăm jos (eu mai greu, dar am
reușit) și să mergem spre monument împreună cu mulțimea. Ce m-a uimit a fost că nu am
simțit îmbrânceli, nu am auzit înjurii. Oamenii dansau, strigau și mergeau. Erau reprezentanți ai muncitorilor, dar erau și cubanezi în vârstă, unii mergând foarte greu dar
care mărșăluiau împreună cu clasa muncitoare.

Când am ajuns în apropiere de monument, în piața de unde se vedea foarte bine portretul
în fier forjat al lui Che, ne-am dat seamă că de acolo se transmit mesajele. Am ajuns exact la timp pentru a asculta urarea de La mulți ani adresată lui Fidel Castro – cel mai frumos cadou, pentru împlinirea vârstei de 90 de ani.

Din dreptul boxelor, un cor de tineri au început să facă valuri și să cânte La multi ani cât se poate de internațional. Ciudat că omuleții de la marș nu prea au ovaționat momentul sau pe Fidel.

Treptele monumentului de ciment erau pline de mulțime agitând steaguri. Mai târziu, când Anna mi-a arătat o poză făcută la TV cu Raul Castro prezent la defilare, am dat un zoom pe pozelemele și mi-am dat seama că era și el prezent.

imag0449imag0450

20160501_082437

Pancarta imensă dintre Plaza Revolution și Avenida del Presidente tocmai fusese înlocuită cu una nouă. M-am gândit că, poate, în zilele de 1 Mai apar sau se înnoiesc afișele revoluționare din Cuba. De data aceasta, protagoniștii erau câțiva muncitori, un steag și crema revoluției: Fidel, Che și Cienfuegos.

20160501_083302.jpg

Ceva mai încolo, un afiș mare protesta împotriva blocadei, considerând-o cel mai mare genocid din istorie.

20160501_084405.jpg

După paradă, districtul Havanei unde se afla Piața Revoluției a fost blocat și circulația a fost interzisă. Cubanezii se pregăteau de sărbătorit ziua muncitorească în stradă și, puțin mai târziu, la plajă (unde ajungeau cu taxi colectivo, biciclete sau chiar căruțe cu cai). După o zi petrecută la plajă alături de ei, ne-am făcut bagajele pentru lungul drum ce ne aștepta spre casă, cu multe semne de întrebare despre ce se întâmplă cu adevărat în această țară și ce viitor va avea după dispariția lui Fidel.

20160501_075531

P.S. Articolul a fost scris în luna mai 2016 dar nu am găsit un moment potrivit să îl public. Vestea morții lui Fidel pe 26 noiembrie 2016 m-a făcut să îmi amintesc de restanța cubaneză și am decis să îl public. 

Mă duc la munte azi: Viñales

După ce am urcat în autocar, jumătate din pasageri m-au aplaudat entuziast. Să zicem că e un început frumos de excursie. Ramon, ghidul nostru, era un nene simpatic de altfel.

Pe drum spre Viñales ne-a povestit de Miramar, locul din Habana cu case frumoase unde obișnuiau să locuiască cei bogați. După plecarea bogaților în America (a fost la un moment dat o perioadă în care oamenii se urcau în copacii ambasadelor pentru a obține azil politic), Guvernul a luat casele în administrare. Apoi, când am trecut pe lângă fostele cazinouri, Ramon ne-a explicat că, jocurile de noroc au fost interzise la Revoluție și acum cazinourile sunt săli de nunți sau de alte petreceri.

Partea naționalistă din Ramon (la mare cautare și la mare exprimare) a lăudat cel mai bun sistem de sănătate din lume atunci când am trecut pe lângă un depozit de medicamente. Încurcându-se intenționat, ghidul cubanez nu a povestit despre lipsa aproape totală a medicamentelor din sistem: a vorbit doar despre importanța sistemului. A omis să vorbească despre insuficiența paturilor din spitale. Nu a menționat nici că, oamenii merg la Clinica Internațională și, după ce le sunt vindecați copiii cu medicamente scumpe pentru venitul lor, pun medicii să cheme poliția pentru a-i aresta fiindcă nu au bani să plătească (poveste adevărată, spusă de Eddy în Trinidad).

Tot în dorința de a scuza aerul cubanez, Ramon considera că vacile nu rezistă în Cuba pentru că e prea cald. De aceea, laptele proaspăt și carnea de vită se găsesc cu greu și sunt scumpe. Cubanezii au reușit să aducă în țară, prin Canada (țara care i-a mai ajutat în ultimii ani) niște vaci din Olanda. Vacile nu seamănă deloc cu rudele lor olandeze fiind foarte slabe. Mai târziu, la masa de prânz, niște australieni comentau episodul cu vacile și căldura susținând că, acolo de unde vin ei, e foarte cald și asta nu are legătură cu existența vacilor…

La vreo 100 de kilometri de Habana peisajul se schimbă: plantații de cafea, bananieri, copaci de eucalipt și câmpuri cultivate cu trestie de zahăr. La mare cinste stă copacul național al Cubei, Palma Real. Copacul seamănă cu un palmier dar nu produce nuca de cocos ci, niște fructe mici mâncate doar de către porci.

20160430_155443_HDR

 

 

 

20160430_150529

 

 

 

20160430_104138_HDR

 

Din poveștile lui Ramon, succesul industriei de tutun din Cuba se datorează solului bogat in fier. Am vizitat o casă de uscat tutunul iar un fermier ne-a vorbit despre procesul producerii trabucurilor (cu demonstrație). Mie mi-a plăcut în mod deosebit imaginea cu miile de frunze cusute la uscat și mi-au plăcut casele de uscat cu obloane albastre. Ca informație interesantă, frunzele stau la uscat 90 de zile, apoi se fermentează (natural la fermă, folosind frunze de palmier) și se vând guvernului în funcție de calitatea lor.  Cele mai scumpe sunt frunzele subțiri din vârful plantei, folosite și ca acoperământ final al trabucului. Am mai aflat că fermierul vinde guvernului 90% din producție. 10% o folosește pentru uz propriu: o mai fermentează o dată și face trabucuri artizanale.

20160430_111724_HDR

20160430_112311_HDR

 

Pe lângă plantațiile de tutun, fermierul mai avea și alte culturi care îi ofereau de muncă pe tot timpul anului. De fapt, Pinar del Rio și zonele adiacente arată diferit de restul Cubei, poate, pentru forța agriculturală pe care o reprezintă. Casele au fost construite în secolul 20 și nu sunt case coloniale ci, case micuțe, cu ferestrele mici acoperite de obloane, cu sârme de rufe pline sâmbăta și nelipsitele balansoare pentru socializare.

 

După vizita la ferma de tutun am luat prânzul într-o zonă muntoasă  numită Sierra de Viñales unde exista un așa numit zid preistoric: Mural de la Prehistoria. Zidul a fost pictat în 1961 și poartă semnătura artistului Leovigildo González Morillo. 18 oameni au muncit timp de 4 ani pentru a-l termina.

20160430_120027_HDR

20160430_120159_HDR

 

După vizita la peretele preistoric, ne-am răcorit într-o peșteră numită Cueva del Indio. Nu mică ne-a fost surpriză când ne-am dat seama ce se află dincolo de un zid al peșterii: niște bărci care ne vor duce prin apa care a inundat una dintre camerele subterane. Iar la ieșire, cam așa arăta:

20160430_142837

 

Cursa vieții prin Havana

Sar o zi de călătorie Trinidad-Havana și vă zic doar că am făcut vreo 4.5 ore cu o mașina, cu tot cu pană și că am revăzut Havana într-o altă culoare, mai colorată și mai modernă.

20160429_094101_HDR

Eddy a fost cel care ne-a recomandat un prieten de-al lui și pentru 30 de CUC de persoană am ajuns la Havana. Reservasem niște camere prin Julia, tipa care ne-a găsit și cazarea în Havana. Ghinionul nostru și norocul nostrul totodată, Julia s-a cam încurcat așa că până la urmă ne-a găsit o altă cazare în Havana, foarte aproape de Hotelul Havana Libre. Pe proprietăreasă o chema Marylin și gătește într-un mare mare mare fel pentru niște prețuri mai mici ca la un paladar.

IMAG0453

 

20160429_215949_HDR
View from my bed.

Am ajuns în Havana când se filma un nou episod din Fast and Furious așa că unele străzi erau închise. Dacă am fi ajuns cu o zi înainte, am fi avut vedere la scena de filmare pe un bulevard apropiat. Oricum, am profitat să mai facem câteva plimbări în oraș, mers la pas de voie în scopul explorării locurilor necunoscute.

20160429_185246_HDR

20160429_173659_HDR

20160429_171628_HDR

20160429_171310_HDR

IMAG0369
Hmm, ceva cunoscut?

20160430_201721

IMAG0372
Autostrada goală.

 

 

Ne-am decis să luam o excursie la Vinales cu autocarul la recomandarea cuplului din Iran.

Cu o seară înainte de marele eveniment, am pregătit tot ce trebuia să luam cu noi, mai ordonat ca niciodată. A doua zi am plecat spre Havana Libre (locul de întalnire și locul de unde am cumpărat biletele cu o zi înainte), hotel aflat la 10 minute de mers pe jos în ritm ușor alert. Înainte de a ieși din cameră m-am decis să nu îmi iau portofelul cu mine – nu am găsit niciun motiv în capul meu pentru a-l lua.

Imediat ce am ajuns la Havana Libre (cam cu 3 minute înainte de ora de întâlnire), mi-am dat seama că biletul pentru excursie se află la mine în portofel. Am întrebat  o tanti de la agenție dacă e vreo problemă că l-am uitat iar femeia mi-a zis să stau liniștită că e ok dacă am pasapoartele.

Nenea ghid, un om solid și dur, nu a fost de aceași părere și ne-a zis clar că, fără bilet, nu plecăm nicăieri. Am încercat să îl convingem dar fără niciun rezultat. Până la urmă, a zis că ne așteaptă 8 minute să venim cu biletul. Și așa a început marea cursă.

Cât restul lumii păzea autocarul, am alergat spre casă cât mă țineau picioarele și am profitat de faptul că alergam la vale. Am încercat să opresc un taxi dar omul a refuzat să meargă invers pe strada cu sens unic iar dacă am fi luat-o pe unde voia el, nu mai eram eu sigură că știam unde trebuia să ajung. Am alergat și,când ieșeam din casă cu biletul, ora era 7.58. Mai aveam 2 minute.

Am alergat la deal și, când colo, nenea cu taxiul dădea de zor înapoi pentru a ajunge la mine. Într-un minut eram la Habana Livre. Taximetristul, foarte simpatic de altfel, chiar a încercat să facă puțină conversație dar eu l-am înformat că, pentru moment, nu vorbesc spaniola.Viniales, Here we come!

 

 

 

Next (sper eu în curând): Despre Vinales și Pinar de Rio.