Trinidad: Clar, se poate!

Azi vă spun o poveste despre oameni, mâncare, prețuri și prieteni. Estrell era fata care ne servea în fiecare dimineață micul dejun în Trinidad. Avea în jur de 35 de ani, era o negresă slăbuță și simpatică, mai mult din felul ei de a fi decât din frumusețea exterioară. De fiecare dată când ne punea ceva în față adăuga și câte un Permiso și mereu ne întreba dacă totul este OK.

În penultima dimineață de Trinidad, Estrell ne-a spus că are un dar pentru mine și Anna. Ne-a oferit niște șervețele lucrate în relief de către ea. Ne-am dat seama după calitatea materialelor că Estrell chiar făcuse ceva din suflet, de aceea, a doua zi la plecare am cumpărat de la ea două fețe de masă. Când am întrebat cât lucrează pentru o față de masă, Estrell ne-a zis că îi ia cam o lună. Asta pentru că are acasă 2 părinți orbi și trebuie să aibă grijă de ei. Prețul pentru o lună de muncă: 10 CUC.

 

Și pentru că industria turistică e singura industrie care funționează în Cuba, zic să vorbim puțin și de lucruri mai fierbinți. Soarele în Cuba e foarte puternic și asociat cu vântul poate crea probleme serioase turiștilor (am văzut cam mulți cu probleme asemănătoare mie). Plaja din Ancon e lungă de 2 kilometri, are mulți copaci, apa e albastră și, din păcate, în Mai sunt cam multe alge. Partea bună e ca lângă mal sunt cam 7 metri de apă curată, fără alge.

20160428_085413

O masă la plajă variază între 7 si 12 CUC. Cam aici s-ar situa si prețurile medii la mâncare în Cuba. Meniul conține carne de pui sau porc/pește/fructe de mare și întotdeauna orez și salată de legume. În general porțiile sunt mari și mâncarea gustoasă. O sticlă de apă e 0.5 CUC la 0.5 l la supermarket si 1 CUC la restaurant. Un cocktail variază între 2.5 și 4 CUC iar un pahar de suc proaspăt de fructe (dar proaspăt proaspăt) e cam 0.5 CUC.

20160428_095445

După plajă am pornit în mica noastră misiune umanitară. Luasem din România pastă de dinți, periuțe, carioci, săpun și haine (plus hainele purtate în Cuba și spălate). Am avut în planul inițial să ajungem în Baracoa dar, cum planurile ni s-au schimbat, am decis să ducem lucrurile la casa parohială din Trinidad.

IMAG0254

IMAG0245

Am ales mai întâi niște lucruri pentru Eddy și ne-am bucurat să aflam mai târziu (Eddy ne-a văzut pe stradă și a oprit să ne mulțumească) că fetiței lui de 14 ani i-au venit foarte bine rochițele dăruite de Anna. La fel am făcut un pachețel pentru Estrell, fata care ne-a oferit ea mai întâi un cadou nouă.

Eram cam triști și deja nostalgici în ultima seară în Trinidad. Am vrut să încercăm un paladar nou așa că ne-am dus pe străduța de lângă Bodeguita del Medio unde știam că sunt omuleți care te invită la paladar. Am dat peste o femeie care ne-a spus că ea este “patrona y promosionosta” unui paladar. Ne-a convins spunându-ne că mama ei gătește, sora ei servește iar ea se ocupă de activitatea de promovare (fie vorba între noi, tipa semnăna la îmbrăcăminte cu fetele de la poliția de frontieră, dar noi eram deja obișnuiți cu ținuta și chiar era din peisaj). Când am intrat în casa mare, înaltă și răcoroasă am observat o bătrână în cărucior stând la fereastră. Atunci mi-am amintit că eu văzusem imaginea asta fotografiată în iBook-ul despre Cuba: ajunsesem în paladarul Dona Clara.

20160428_202025_HDR

 

Mâncarea a fost peste așteptări de gustoasă, multă și convenabilă la preț. Iar mama promocionistei făcea cel mai bun cocktail în niște vase de lut. Se numește canchanchara și e specific Trinidadului, are miere de albine, suc de lămâie și vitamina R.20160428_202619_HDR20160428_212547

 

 

La final de zi, respirând aer combinat cu fum de mașină, râzând la pozele lui Che de pe clădiri și salutând brutarul de la brutăria din colț ne-am dat seama că motto-ul orașului vechi de peste 500 de ani este adevărat: Trinidad, da, se poate!

 

Bonus, Trinidad Street Art:

20160425_220800

 

 

26 Aprilie. Ziua cubaneză a lui Florin

 

Cum Florin a fost cu ideea de Cuba, se înțelege că s-a nimerit ca această zi să fie foarte frumoasă. De dimineață, am plecat cu Eddy la Topes de Collantes. Topes de Collantes sunt niște înălțimi muntoase în masivul Escambray, zonă cunoscută pentru verdele predominant și pentru sanatoriul deschis acolo de către Batista pentru bolnavii de tuberculoză.

20160426_084024

 

Răcoarea motorului în căldura muntelui

Drumul urca prin serpentine având în zare munți și apă. Ne-am oprit mai întâi la Mirador pentru o vedere în zare și pentru o poză. Ne-a bucuat pentru că ne-am trezit devreme: aveam șansa să fim printre primii turiști. Am urcat cu mașina lui Eddy până la o diferență de nivel de 800 de metri, oprind pentru o răcire a motorului cu apă proaspătă de izvor.

 

Imediat după sanatoriul transformat între timp în centru miliar de recuperare, era drumul către cascadă și intrarea în parc. Aerul era umed dar plantele îl făceau mai fresh ca în oraș. Ne-am întâlnit cu o turmă de porci, câțiva șerpi (spre groaza Annei) și cu mulți păsăroi spre încântarea lui Florin.

20160426_09453120160426_09392820160426_094858

 

Cascada Salta el Rocio era o splendoare, o cădere de apă de vreo 20 de metri, printre stânci și copaci. Din păcate, în perioada asta a anului nu era chiar așa de multă apă însă după ploi, volumul cascadei crește foarte mult și căderea este mai spectaculoasă.  Am fost singurii turiști și ne-am putut prosti cu selfie-uri de tot felul până când au ajuns următorii.

 

IMAG0269

 

 

20160426_110326_HDR

 

20160426_103251

Ușor mai jos era un la fel era o piscină naturală unde se putea inota. Un nene mai în vârstă, s-a cățărat pe pietre și a sărit în apă, moment pe care l-am surprins spre bucuria Annei care era în centrul galeriei:

La întoarcere a fost puțin mai greu la urcat, dar păsările lui Florin erau în concert.

 

Aproape de ieșirea din parc, niște vânzători ambulanți ne-au ademenit cu suc natural de mandarine și mango și, sinceră să fiu, și acum îi mai simt gustul.

 

De la medic la taximetrist și cu poliție pentru sănătate

Un capuccino la Casa Museo del Cafe ne-au dat prilejul să aflăm mai multe despre Cuba și despre Eddy.

IMAG0284.jpg

Amintirile lui Eddy sunt triste, despre perioade dificile din istoria Cubei și din viața lui. Tatăl lui a fost combatant și la un moment dat a făcut infarct. Statul nu îi oferă prea multe, nu are nici măcar o casă, iar ca pensie primește cam 5% din salariul de militar. Asta face viața lui și a celor din jur foarte dificilă. Fratele lui Eddy a fost medic. A plecat în Venezuela pentru 3 ani (Venezuela pentru cubanezi a fost cam ce a fost acuma 15 ani Spania pentru români) și cu banii câștigați și-a luat o mașină cu care face taxi pentru turiști. Cu mici excepții, pe taxiurile din Cuba lucrează medici sau persoane cu o înaltă calificare pentru că salariul de medic de 50 de CUC (recent mărit de Raul de la 25) nu le-ar fi permis să supraviețuiască.  Povestea Eddy că sunt părinți care își duc copiii la Clinica Internațională și după ce copiii primesc medicamentele de care au nevoi, părinții cer doctorului să cheme poliția pentru a-i aresta pentru că nu au cu ce plăti…

Eddy se întristează când vorbește despre Cuba și despre ce a fost înainte. Ușor ezitant, îmi spune că blocada nu e cel mai greu lucru de trecut: problemele interne sunt cele care trebuie să fie rezolvate. Îl întreb ce crede despre sfârșitul regimului Castro și nu are nimic de zi despre asta, doar un suspin.

 

IMAG0285

 

Surpriza pentru Florin și inima cubaneză

Când am revenit la Osvaldo, pe Florin îl aștepta o surpriză în cameră: o sticlă de vin și o serie de cărți poștale mai vechi cu Trinidad. Gazda noastră a vrut să îi facă o surpriză știind că e ziua lui. Am fost foarte încântați, mai ales că Florin colecționează cărți poștale de pe unde mergem. Am profitat de ocazie ca să ne invităm gazdele la o un fel de party, mai spre seară.

20160426_161137_HDR

 

Între timp, am făcut o vizită la Plaja Ancón, o peninsulă artificială aflată la 15 kilometri de Trinidad. Taxiul costă 8 CUC, un dus. Trebuie să menționez că am reușit să scap telefonul la ieșirea din mașină și să îmi sparg ecranul, drept pentru care, următoarele zile au fost ușor mai dificile. Între timp, mi-am dat seama că pot folosi telefonul chiar cu ecranul spart și am continuat să scriu și să fotografiez.

 

Spre seară, Osvaldo și soția Marisel au venit pe terasă la un pahar de vorbă, prilej de a mai afla câte ceva despre ei și despre Cuba. Osvaldo a lucrat în turism toată viața lui, dar așa cum era legea pe atunci, a lucrat pentru stat. De vreun an, și-a deschis cele două camere la turiști, lucrează pentru el, îi place mult ceea ce face și câștigă mai bine. A doua zi, Osvaldo avea să plece în Havana pentru a primi de la o agenție banii pentru niște turiști care au stat la el în Decembrie. Osvaldo nu știa când se întoarce pentru că, zicea el, nu se știe cât durează până se rezolvă. Până am plecat noi (peste 2 zile de atunci) Osvaldo încă nu se întorsese, așa că am rămas în grija soției sale, Marisel.

20160426_221915

Marisel lucrează pentru o agenție de plasare a forței de muncă în turism și o vedeam aproape în fiecare dimineață. Are cel mai cald zâmbet, vorbește foarte calm și rar și e extrem de politicoasă. În fiecare seară ne aștepta să ne zică Noapte Bună. Osvaldo și Marisel au o fată care e rezident la spitalul din Sancti Spiritus pe care o văd în weekendurile în care fata nu e de  gardă. Când i-am întrebat cum se descurcă fata lor cu salariile foarte mici, ne-au zis că pentru ei e bine – o pot ajuta ei.

Surpriza serii a constituit-o nepoata lui Osvaldo care s-a gândit să vină în seara aceea să îl prezinte familiei pe logodnicul ei. Alejandro era ghid turistic, avea un umor maxim și vorbea o engleză foarte bună cu accent britanic. Venirea lui însemna că puteam și noi să transmitem familiei cubaneze niște mesaje concrete. Oricum, Alejandro se comporta ca un traducător (iar noi muream de râs), însă era perfect pentru noi și pentru Marisel (Osvaldo mai înțelegea ceva engleză).

Cred că nu a avut Florin așa seară deosebită niciodată de ziua lui. El era cel care înțelegea cel mai puțin din conversație dar le potrivea cu Edi așa cum puteau și ei. A fost o frază care a deschis și a închis seara și care, cred eu, e tipică pentru tot ce a însemnat Trinidad. Eu i-am spus lui Osvaldo când a urcat să îl sărbătorim pe Florin: Sper să te simți aici cu noi, ca și cum ai fi la tine acasă!

20160426_002153

 

 

 

Valea fabricilor pierdute și zahărul din privirea lui Eddy

Pe la 6 au început să cânte păsărelele. Am dormit excelent în casa cu obloane albastre și picioarele mele promit să se vindece cumva. Cu o zi înainte, Osvaldo ne povestise despre Valle de los Ingenios cunoscută pentru fostele plantații de trestie de zahăr. Aflasem că era o locomotivă veche care circula pe ruta Trinidad-Valle de los Ingenios și am dorit să încercăm experiența, mai ales ca noi aveam cazarea foarte aproape de gară.

 

Gara și școala

20160425_090032

Dimineața pe la 9 ne-am dus spre gară. Am întrebat în stânga, am întrebat în dreapta până ce am aflat fantastica veste: locomotiva era stricată și se presupunea că va fi reparată peste o săptămână. Nu puteam călători cu trenul, în schimb, ne puteam opri să facem poze, ceea ce am și făcut.

20160425_085634

Ne-am întors acasă ușor dezamăgiți, dar tot cu gândul la vale. Pe drum, am observat că abia începuse ora de educație fizică la școala de lângă gară.

20160425_085956

20160425_090008

Nu știu dacă v-am mai povestit, dar Cuba are una dintre cele mai mari rate de alfabetizare din lume (99.7%) și școala a jucat un rol important în viața cubanezilor. Au fost câteva campanii de alfabetizare conduse Vilma Castro, soția lui Raul ca fondatorare a Federației Femeilor Cubanze și înlocuitoare a primei doamne (Fidel era divorțat și în pline aventuri matrimoniale, foarte discret de altfel) . Ca poveste interesantă, Fidel a fost trimis în Santiago de Cuba pentru a studia și se zice că ar fi fost dat afară din școală din cauza comportamentului său mai agresiv. Unii dintre biografii lui pun acest comportament pe seama dorului de familie. Mai târziu însă, Fidel a fost un student remarcabil.

Ne-am întors în sufrageria lui Osvaldo și am așteptat până când a fost chemat un taximetrist să ne ducă pe urmele fostelor plantații de trestie de zahăr. Am folosit prilejul sa răsfoim Granma (numit așa după vaporașul folosit în 1956 pentru a transporta 82 de luptători din Mexic în Cuba. Scopul luptătorilor pentru revoluție a fost răsturnarea regimului Batista). În ziar, tocmai se publicase lista noilor prețuri aplicabile de la 22 aprilie.

20160425_092336

Din medic veterinar la tractorist și taximetrist – o poveste de succes

Eddy e genul de om care te cucerește fără să vorbească și pe care, deși nu înțelegi 100% ceea ce zice, ai impresia că îl cunoști de o viață. Conduce un Chevrolet din 1958 care are încă motorul original, miroase a parfum și urcă ireproșabil serpentinele. Așa cum am aflat mai târziu, Eddy a fost medic veterinar vreo 2 ani. Apoi, (în perioada destrămării URSS-ului, perioada grea pentru cubanezi pentru că s-au văzut părăsiți de principalul lor partener comercial) s-a angajat pe tractor pentru 1 CUC/zi. De vreo 6 ani Eddy lucrează ca taximetrist pe mașina vărului său și încearcă să le ofere un viitor mai bun celor doi copii, o fetiță de 14 ani și un băiețel de 6 ani.

20160425_092905

Ruine, turnuri și control. Și o perioadă nu prea dulce

20160425_095638_Pano

Plimbarea a fost una destul de interesantă, mai ales că Eddy cunoștea multe lucruri pe care era dornic să le împărtășească. Am mers mai întâi ła un Mirador (Mirador del Valle), loc denumit așa pentru că, de acolo, ai o priveliște frumoasă a văilor.

20160425_095842

A fost locul ideal pentru a admira fostele plantații dar și de a trimite câteva vederi din Trinidad.

20160425_095258

20160425_095313

Acum nu prea a mai rămas prea mult din fostele fabrici. În Sancti Spiritus, de exemplu, mai sunt doar 2 fabrici funcționale din 25.  Pentru a curăța terenul este folosit focul iar în urmă rămân copaci ușor carbonizați și vegetație arsă.

20160425_100026

 

După Mirador, am vizitat o altă fostă fermă care avea un specific aparte: spre deosebire de fermele celelalte din jur, aici sclavii care lucrau aveau cămăruțe mici în care locuiau. Exista un zid mare pentru a nu scăpa și un turn de control.  Ruinele fostei așezări sunt în plin proces de conservare iar zona este actual UNESCO World Heritage.

IMAG0214

20160425_102156
Fosta fabrică de zahăr și rom.

 

IMAG0215
Un imens Sequoia

Eddy ne-a povestit că arborele Sequoia, deși impozant, are lemnul foarte slab și poate fi folosit doar la sicrie. Mai are o componentă spirituală pe care nu am reușit să o înțelegem noi.

20160425_102352
Selfie by Anna, cu Eddy, Edi, Florin și fetele

Minunățiile acestea de mașini, așteptau cuminți stăpânii lor, unii foști doctori, alții foști profesori, actuali taximetriști pentru turiști.

IMAG0212

 

Valle de los Ingenios și observațiile din turn

Valle de los Ingenios sau Valea fabricilor de zahăr  adună de fapt la un loc 12 kilometri de văi care au fost în trecut un mare centru pentru producerea zahărului din trestie. În perioada de avânt a industriei trestiei de zahăr existau în zonă 50 de ferme și fabrici de zahăr lucrate de peste 30.000 de sclavi. Astfel se explică existența turnului mare de supraveghere folosit pe plantația Manaca Iznaga pentru a anunța începutul și sfârșitul zilei de lucru sau pentru a da alarma în cazul fugii unui sclav.

20160425_112409

Dacă îți faci (puțin) curaj să urci în turn, priveliștea este una îndrăzneț de verde, presărată pe ici pe colo de câte o casă mai derăpănată. Chiar la baza turnului se află tarabe cu produse de artizanat, unele mai stranii decât altele. În plus, poți vedea și boi aduși ca la expoziție sau porci trași de un fel de lesă, doar doar turiștii vor vrea o poză mai deosebită.

20160425_111525

IMAG0231

20160425_110032

IMAG0235

 

Mai e un loc interesant: un fel de băruleț, chiar lângă gară de unde poți să cumperi un pahar de suc proaspăt de trestie de zahăr, cu sau fără rom. Stoarcerea se face prin intermediul unei mașini electrice de stors sucul din trestie.

IMAG0239

IMAG0207
O variantă manuală a mașinii de stors sucul din trestia de zahăr

 

20160426_000650

Pe seară, am făcut un selfie cu Che că tot treceam în fiecare zi de câteva ori pe lângă el. Eram foarte aproape de a începe ziua lui Florin, o sărbătoare care a început având berete pe cap cu steaua cubaneză, un minicake și o Cohiba pe post de lumânare. La mulți ani, Florin! Mâine petrecem în stil cubanez!

20160426_004439