Bucătăria olandeză, pentru un weekend cu multe pofte!

Weekendul acesta îl dedic mâncărilor de prin Olanda. Azi voi vorbi mai la general iar mâine voi povesti despre un loc deosebit cu savoare şi influenţe culturale din întreaga lume.

Câteva curiozităţi despre masa olandezilor:

Olandezii nu fac abstracţie de brânză la micul dejun şi sunt renumiţi pentru brânza de Gauda (locul unde şi-a stabilit reşedinţa şi floarea mea olandeză). Cei care nu doresc neapărat să dejuneze pot opta pentru aşa numitul Ontbijtkoek, un chec cu diferite mirodenii, servit cu unt.

Piaţa de brânză din Gauda, din faţa Primăriei

La prânz olandezii mănâncă foarte rar la restaurant iar mâncare gătită luată la serviciu… nu prea există! Preferă să mânânce pâine cu.. ceva, orice care merge uns sau pus între 2 felii. Cam asta mănâncă cei din Olanda în pauza de masă şi se păstrează pentru cel mai plăcut moment al zilei, cina.

Momentul cinei este de obicei între 6 şi 7 seara când olandezii de întorc de la serviciu şi îşi dedică timpul familiei. Magazinele se închis (chair şi unele supermarketuri) pentru a da tuturor posibilitatea să cineze în tihnă. Am avut ocazia să încerc diferite preparate la cină de la cartofi, orez, paste, legume într-un mixt grozav de proaspăt. Însă, cel mai mult m-a impresionat supa lui Daniel fiartă timp de 4 ore pentru a fi servită într-un weekend la început de an.

Momentul ceaiului sau al cafelei este ceea ce precedă de obicei prânzul şi urmează apoi după cină. Mie mi-a plăcut în special cafeaua fără cofeină servită cu biscuiţi şi cu lapte. Olandezii numesc Koffie verkeerd varianta lor de cafea cu lapte (cafea neagră cu lapte în cantităţi egale). Se mai spune că o ceaşcă de cafea sau ceai trebuie servite cu o singură bucată de biscuite.

Koffieverkeerd

Pentru că despre dulciuri am vorbit într-un post anterior, nu voi insita acuma să descri plăcinta cu mere (o adevărata nebunie) sau biluţele cu mere, stafide şi ananas prăjite în ulei… sau vafele cu miere. O nebunie (da eu momentan nu mânânc prea mult dulce deci nu vreau să fac poftă nimănui).

Cam atât pentru seara aceasta. Mâine, mergem la Bazar!

Olanda florilor, pentru floarea mea

Florile reprezintă Olanda într-un mod deosebit şi unic. Iar această ţară e cunoscută drept Ţara Lalelelor. Câmpuri întregi de flori aduce primăvara în această ţară dragă mie. De aceea, azi voi vorbi despre primăvara Olandeză şi despre primăvara românească.

Primăvara florilor olandeze începe în Keukenhof. Locul este numit şi “cel mai mare show al florilor din întreaga lume”. Spectacolul se întinde pe 32 de hectare între Amstedam şi Haga. Pe scena principală se află milioanele de bulbi de flori acompaniate de o moară, pomi fructiferi, cascade şi canale.

Lalele sunt vedetele primăverii în Keukenhof. Cei care se ocupă de lalele se întrec într-un concurs de frumuseţe florală încercând să atragă cât mai multe priviri asupra părţii lor de parc. Pe lângă expoţizia florilor, crescătorii încearcă să producă hibrizi şi să găsească soluţii pentru dăunătorii de plante. Totuşi… trebuie menţionat că lalelele nu sunt originale olandeze. Au fost aduse din Turcia 1554 ca elemente de colecţie. Au fost atât de apreciate încât se plăteau bani grei pentru un exemplar la început. Acum, reprezintă un simbol al Olandei prin grija şi pasiunea colecţionarilor şi crescătorilor de bulbi.

Las imaginile să vorbească pentru exemplificare şi vă mărturisesc ceva, da să nu mai spuneţi la nimeni: Anca… vine în România pentru primăvara noastră, românească!

 

Despre sisteme. Cu multă inteligenţă şi bun simţ

Azi am terminat cu ultimul examen din această stresiune. Şi am vrut să mă interesez despre sistemul de învăţământ olandez, aşa pentru o comparaţie de dragul comparaţiei. De sistemul nostru m-am plâns de multe ori şi aici şi pe unde am mai apucat. De aceea, cu toată varza din semestrul acesta de la FEAA, prefer să nu mai comentez.

Cum spuneam, am vrut să mă informez despre sistemul de învăţământ universitar din Olanda. Ştiam câteva lucruri de la prieteni dar mi-a fost placută surprinderea ca la search-ul meu pe Google să primesc ca rezultat principal un interviu al unui cunoscut mie şi foarte apreciat coleg al unor oameni dragi. Călin vorbeşte despre sistemul de învăţământ olandez şi despre cel românesc în cuvinte simple si sincere. Articolul poate fi consultat aici.

Trebuie să recunosc faptul că mi-a plăcut un răspuns al lui Călin care m-a făcut să îmi amintesc că am studiat la unul dintre cele mai tari departamente în cadrul facultăţii:

Întrebare: A fost sistemul de învăţământ din Romania o piedică în evoluţia ta?

Răspuns: Răspunsul simplu este nu. Întotdeauna am crezut că cu suficienta implicare personală şi cu puţin ajutor poţi ajunge acolo unde vrei de oriunde.

Dar… îmi mai amintesc şi cum arată campusul din Utrecht atunci când ne apropiam cu Călin de locul unde şi acum îşi trăieşte viitorul. Şi evoluţia asta parcă e cu semnul întrebării în momentul de faţă pentru mine.