Pod. Peste ţara lalelelor (că tot vine ziua mea)

Pe vremea când locuiam în Lleida pentru una dintre cele mai frumoase perioade din viaţa mea, îmi plăcea la nebunie să mă plimb pe podurile din oraş. Unele erau şi pentru maşini, altele doar pentru pietoni. Oricum, era foarte frumos să alergi dimineaţa şi să le înconjori. Mirosul de toamnă târzie şi frunzele căzute pe jos erau o încântare.

În Iaşi există poduri destul de multe, deşi mai multe pasarele care trec pe deasupra doar pentru a trece maşini pe dedesubt, fără nimic special. Nu pot spune că îmi plac podurile din Iaşi iar de Podu Roş… încă nu am descoperit magia culorii de la tarabele de pe acolo.

Olanda însă… este deosebită şi dacă ne gândim la miile de poduri care se află pe teritoriul său. Numai în Amsterdam putem număra 1281 de poduri. Ceea ce este interesant la podurile din Amsterdam şi din Olanda? Ei bine, majoritatea din ele se ridică pentru a trece v vapoare şi se coboară pentru a trece maşini şi trenuri. Uneori o străduţă cu un singur sens şi cu o pistă pentru biciclete se continuă cu n pod. Dacă este un mic vaporaş care doreşte sa treacă pe acolo, cel care conduce vaporaşul coboară, ridică podul ajuntându-se de sistemul manual sau automat, trece vaporaşul apoi se întoarce şi reface strada la loc. În acelaşi timp lumea aşteaptă răbdătoare să se refacă podul. Uneori cel din maşină ajută pe conducătorul vaporaşului şi îi ridică sau lasă în jos podul.

Nu ştiu ce mi-a venit să scriu despre poduri:) Poate vizita la Selgros mi-a trezit amintiri. Oricum, ataşez nişte poze de la Madurodam, oraşul olandez în miniatură, pentru a explica cum funcţionează podurile din Olanda. La legături cât mai bune!

Podul se ridică....

 

 

Vaporaşul trece...

 

 

Şi trece şi trenul:)

Olandeza. O modalitate de a începe.

Cele mai frumoase zile din viaţa unui student… sunt acelea în care trebuie să lucreze la un proiect. Iar această zi a venit în cele din urmă şi pentru mine. Insă, cele mai frumoase zile din viaţa unui student sunt şi cele de vacanţă sau cele de planuri sau cele de vise sau cele de realizări. Iar pentru că ultimele 2 vacanţe scurte au fost petrecute în My Dear Netherlands, o să scriu şi aici câte ceva despre Ţara aceasta.

O să am de făcut pentru MRU un Plan de dezvoltare personală. Şi în acest plan, va trebui să scriu ce îmi propun eu să realizez pentru următorii 5 ani. Chair dacă planul este confidenţial, una din dorinţe e legată de învăţarea limbii olandeze înainte de a ajunge pe meleagurile de jos:) De aceea, mă gândeam cum să fac să caut nişte cursuri.

Cătălin mi-a dat o idee dimineaţa cu un site destul de cunoscut de doritorii de limbi străine. Este vorba despre http://www.livemocha.com/ un site care te poate ajuta să înveţi limbi străine. Dintr-o verificare scurtă, am observat că există şi variante free ale cursurilor dar şi variante plătite. O să mă mai interesez şi revin în curând cu mai multe detalii.

Mă întorc la proiecţelul meu. Profu ar fi mândru… dacă aş nimeri şi eu universitatea din prima:) Dar în Olanda!

 

Later Edit:

În urma înscrierii pe site-ul de mai sus, am primit următorul mesaj de la cineva:
My name is miss Favour.

I went through your profile, and become interessted to know you more, so i will like you to contact me via my email address +++++@yahoo.co.uk so that i can tell you more about myself, and also send you my picture, remember that age, distance, does not matter, but love do.

Yours new friend.

Miss Favour

Combinaţia asiatică: Sushi şi nelipsitul sos de soia

Dorul de Olanda m-a făcut să aprind azi lumânări în toata casa şi să mă gândesc că trebuie sa îmi achiziţionez nişte lumânări pentru masă. Dar, nu voi scrie despre lumânări ci despre mâncare.

Un episod interesant trăit în recenta vizită a fost o masă la un restaurant cu specific asiatic. Se mergea pe ideea “All you can eat” şi chiar mâncai cât puteai. Erau vreo 50 de feluri de sushi, paste, ciobe, tot felul de minunăţii din fructe de mare şi desert. Aveai dreptul să comanzi de 5 ori, câte 5 porţii de ce te interesa. Noi am reuşit să comandăm numai de 3 ori dar am mâncat pe săturate.

Am aflat că restaurantul e deschis de foarte puţin timp, dar ai nevoie de rezervare ca să poţi lua masa acolo pentru că e foarte solicitat.  Atmosfera e interesantă şi ea. Poţi observa cine sunt mesenii de lângă tine şi sta la vorbă între 15 feluri. Completezi o foaie cu comanda, marcând dorinţa ta cu un X şi chelnerii încep pe rând să vină şi să aducă chestii pe care nu le poţi pronunţa. Noroc de meniu care are şi poze şi poţi întelege ce urmează să mănânci din ceea ce ai în faţa ta.

Preferatele mele au fost nişte sushi cu banane şi avocado dar mi-au plăcut şi nişte frigărui de pui cu sos de soia. De fapt, sosul de soia însoţea fiecare fel servit. Florin a mâncat tot ce a găsit mai exotic şi a reuşit să guste în jur de 20 de feluri de mâncare. Anca şi Dan au încercat să ţină şi ei pasul şi în final a fost o seară super reuşită.

Azi sunt acasă şi răcită fiind nu am apucat să fac prea multe de mâncare. Aşa că am comandat acasă  de la un restaurant.. chinezesc. Am primit acelaşi sos de soia cu un gust puţin diferit de cel din Olanda, un pui picant interesant şi spaghete de orez cu pui care au fost şi ele foarte bune la gust pentru mine care am mâncat puţin în ultimele 2 zile.

Pentru a vă stârni pofta de sushi, ataşez o poză:

E greu cu beţele astea, dar când am terminat de mâncat am reuşit să ne învăţam!