La mulți anii Ilincăi Pui

Cu un ultim efort, cu ochii aproape închizându-se, după ce se întoarce cu spatele și-și ridică picioarele pe o pernă dintre pătuț și patul mare, spune: Cântă mami, cântă! (Chintă mami, de fapt). Și mami cântă și tot cântă până răgușește de atâta cântat, că tocmai terminase un La mulți ani luuuuung de vreo 20 de minute unde fetița la fiecare vers Și cine să trăiască, se trezea din somnolență și spunea mândră: Ilinca Pui. Așa o alintă tatăl ei și așa îi place să se numească, deși își cunoaște numele de familie.  Iar mama mai cânta că, doar era momentul lor de conectare, partea din zi preferată și obositoare și enervantă uneori. Și după ce într-un final îi aude respirația mai alertă și apoi liniștită, mamei i se face dor…

 

Când ai crescut, Ilinca Pui? Când ai învățat limba noastră a oamenilor mari, oameni care nu știu să se bucure de orice banalitate, care au nevoie de ajutorul tău pentru a cânta, pentru a citi, pentru a scrie și pentru a se juca (verbele tale preferate). O, draga mea, ne-ai făcut atât de buni în acești doi ani, ne-ai arătat în ultimul an cum se leagă tot efortul nostru de a te crește liberă și cu emoțiile manifestate la maxim, ne-am demonstrat cât de multe înțelegeai când nu puteai vorbi, iar la ultimul puseu de creștere (care a durat 2 săptămâni de nesomn), ne-ai exasperat noaptea (în special pe mine și pe sânii mei), ca mai apoi, să ne trezești dimineața cu ordine de bucurie și cu o energie de mutat munții: Tati, dă-te jos, nu sta acolo! Hai afară!

A fost un an mult prea frumos în viața ta. Ai învățat să mergi în patru labe imediat după ce ai împlinit un an și apoi, pe la 1 an și 3 luni te-ai pornit după un papuc roșu (care nu era la locul lui) și ți-ai dat seama că poți merge. Apoi am mers în Spania unde le-am cunoscut pe Mimi, verișoara ta, și pe Eva, nepoțica mea. Ai zburat pentru prima dată cu avionul, ai mers prima dată pe autostradă și ai văzut prima dată un ocean și pe domnul Tic, de care ți-a cam plăcut.

Apoi a venit iarna și ne-am tras lâna pe noi ca să ne plimbăm pe afară. Am strâns crengi 2 luni câte 2 ore pe zi, le-am dus la coș și așa ne-am dezvoltat mobilitatea. Tot iarna asta ți-am povestit cu ce se ocupă niște oameni dragi tie, cei care fac curățenie în oraș. Ți-am vorbit mereu, de fiecare dată când îi vedeam cu tomberonul după ei, despre ce muncă importantă pentru noi fac ei, pentru ca noi să trăim într-un mediu mai curat. Și după adunatul crengilor, ne relaxam la o portocală pe o bancă în parc dacă gradele urcau un pic peste zero.

Apoi a venit primăvara și minunatul puseu de la 1 an și 6 luni care la noi a durat vreo 3 luni. Efectiv nu aveai chef de somn, seara plângeai să stăm pe saltea să citim, iar eu, deși știam câte ceva despre emoțiile tale, nu știam atât de multe încât să te pot ajuta cu adevărat… Apoi am mers în Italia la Sarmiza, am vizitat Croația și Slovenia și încă îți amintești și vocalizezi lucruri pe care le-am făcut atunci, cum ar fi amintirea apei de la cascadele de la Plitvice (de fiecare dată când citim despre cascadă în carte).

Și uite așa am ajuns la prima zi de creșă… și următoarele 2 luni de emoții extraordinar de puternice, perioadă în care iar am învățat enorm de multe despre noi ca familie. Am avut nevoie de ascultate și am descoperit Hand in Hand Parenting. Acolo mi-am dat seamă că, uneori, eram cu tine și nu eram, că poți repara lucruri, că poți fi bine cu soluțiile tale la probleme, că trebuie să te susțin în plâns, că trebuie să accept zilele mai proaste și că nu trebuie să neglijez ce sunt eu, cu mine însămi. La creșă lucrurile au mers natural cumva, la fel și plânsul cu diferitele lui componente, cu etapele prin care am trecut vorbind muuult despre ele. Pentru că tu, draga mea, ai vrut să te pregătești dinainte pentru ce va urma: am citit înainte despre cum va fi la grădiniță, apoi am vorbit despre momentele de masă, apoi ai exersat dormitul într-un pat mai mic din proprie inițiativă și curiozitate, apoi ai acceptat, într-o dimineață de vineri, să încerci să dormi la prânz la grădiniță și ți-a iesit din prima. O, și câte alte stări ai trăit! Și cum mă chinui să le văd, să le simt, să le recunosc și rămân de fiecare dată fascinată de câte poate un omuleț mic să ducă și să reușească. Iar acum, de fiecare dată când mă întrebi: De ce nu pot, mami, de ce nu pot? îmi dau seama că urmeză zile și mai interesante.

Apoi ai făcut o infecție virala când eram la bunici și am transformat bubițele în alintături și perioada de boală contagioasă în joc cu gâștele și curcanii. Apoi a plecat Radu. Și iar m-am întrebat de 1000 de ori ce e viața și iar mi-am propus să o trăiesc conștient. Și azi ai dormit prima dată la prânz cu bunica, după ce, tot tu, ai decis să faci asta pentru că azi nu am putut fi cu tine la somnul de prânz.

Aș fi vrut să mai scriu despre cât de minunată ești. Realitatea e că tocmai te-ai trezit, la ora 12 într-o criză de pavor nocturn, o criză care apare la câteva luni și se manifestă diferit. Cred că am reușit în seara asta să identific cauza și de mâine seara voi lucra la eliminarea ei. E crunt să te văd plângând și tu nefiind conștientă. Dar,  știu totuși ce am de făcut și nu mă panichez. Probabil asta înseamnă să fii mamă, nu? Să lupți cu temerile tale ca să crești un  pui care poate să fie ceea ce dorește el.

 

Așa că, după ce ne-am liniștit, ți-am spus că e ziua ta și tu mi-ai cerut, așa cum faci de o săptămână, să îți cânt până adormi, Mulți ani trăiască, Ilinca Pui.

Prima sedinta foto

Cand era foarte mica Ilinca nu am vrut sa o stresam cu poze profi. Nici cand era mai mare nu am vrut asta dar, m-am tot gandit si razgandit si am programat o sedinta cand Ilinca avea 9 luni si jumatate. Am vrut o sesiune foto in natura si am am ales un profesionist sa ne ajute: Gabriela Insuratelu

Prima “incercare” a fost ora sedintei: dupa 19 seara. Treaba cu ora era dictata de profesionismul Gabrielei: lumina trebuia sa fie perfecta. Pana am ajuns la sedinta propriu zisa, ora asta a devenit ora de somn sau maraiala inainte de somn a Ilincai. Cu toate eforturile mele de a dormi ziua, dintii si regresia somnului nu ne-au ajutat, asa ca am sfarsit prin a avea o Ilinca usor speriata de bombe la ora 19 si un pic.

Asa ca, ne-am jucat cu ce aveam, am facut chestii pe care le aprecia Ilinca, i-am aratat flori si iarba, copaci si frunze. Am stresat-o un pic, desi nu am pus-o in posturi ciudate, am facut poze cu muzica Danei Nalbaru pe fundal la boxele de la masina, ca niste parinti adevarati.

Si am stat cu sufletul la gura pana au venit pozele. Las mai jos cateva pentru exemplificare, cu multumiri Gabrielei si cu recomandarea de a o vizita in studio sau in natura.

P.S: Din seara urmatoare Ilinca si-a schimbat radical somnul, la ora 19 fiind fooooarte fresh.

Poartă-l pe bebe cum ai vrea să te poarte cineva pe tine

La ortopedul Ilincăi, pe perete, e un poster mare care explică poziția ergonomică a bebelușului. Și mai e unul în care e tăiat cu un X mare un bebe spânzurat cu picioarele în jos. Astăzi este ultima zi din Săptămâna Europeană a Babywearing-ului (A Purtatului Bebelușului) și m-am gândit să povestesc puțin despre treaba asta în speranța că, măcar mamele care îmi sunt prietene și vor citi despre ce înseamnă sistem ergonomic, vor începe să-și poarte bebelușul sănătos.

Când Ilinca era în burtică am primit de la socrul meu cadou un sistem de purtare. El îl primise la rândul lui cadou de la un colaborator care lucrează la o firmă celebră pentru produse bebelușești.  Sistemul de purtare avea spatele buretat, mergea chipurile pentru un bebe mic și poziția copilului era una spânzurată, incomodă. Îmi place să cred că domnul care i l-a dăruit nu știa nimic despre purtatul bebelușilor. Când am primit sistemul, l-am desfăcut și am început să mă documentez despre cum ar trebui să fie un sistem ergonomic. Pe scurt, mai jos:

  • Bebelușul este purtat întotdeauna cu fața la părinte, niciodată cu spatele. Sunt multe motive pentru asta, las câteva link-uri de citit, mie mi se pare una dintre cele mai traumatizante experiențe la care îl poți supune pe bebe. A nu se confunda cu căratul bebelușului în spate în sistem, care reprezintă altceva. De asemenea, este bine ca și în căruț bebele să stea pe cât posibil cu fața la părinte.  De citit mai jos:
  • Asigurarea poziției M a soldurilor și a C a coloanei bebelușului este obligatorie. De aceea, trebuie evitate sistemele chilot unde picioarele sunt nesusținute, spânzurate în jos, spatele buretat și capul nesusținut. Materialul sistemului trebuie să susțină aproape în totalitate coapsele până la nivelul genunchilor.
  • Capul copilului trebuie să fie susținut de sistem atunci când este mic și sistemul cât mai flexibil, cât mai apropiat de corpul bebelui. De aceea, se recomandă cârpele cât bebele este mic, adica wrap-urile elastice, unde apropierea de bebeluș este absolut fantastică iar bebele doarme foarte bine.
  • Sistemele ergonomice sunt de feluri diferite și nu există un sistem universal care să meargă de la naștere până la grădiniță. Cred că și hainele copilului trebuiesc schimbate, nu? Și papucii, și patuțul sau scaunul de mașină. La fel cu sistemele, e posibil să se potrivească ceva la un anumit timp și mai încolo altceva. Nu voi scrie despre categorii de sisteme, invit la documentare și probă pe mămicile interesate.
  • Sistemul ergonomic trebuie să fie comod pentru părinte, adică să nu ai dureri de spate după câteva ore de purtat. De aceea trebuie să probezi înainte de a cumpăra, ceea ce mi se potrivește mie, nu e musai să ți se potrivească ție. La fel și bebelușul e foarte posibil să aibă preferințe după 6 luni, de aceea probatul unui sistem cu bebele te salvează de surprize mai târziu.

 

Unde și cum?

În Iași există 2-3 moduri de a proba sisteme de purtare și de a primi consultanță în acest domeniu.

  1. Biblioteca ParentIS – Aici se pot proba sisteme de diferite feluri și poți alege ce se potrivește mai bine. Din câte știu consultațiile sunt gratuite însă nu strică o donație pentru munca asociației. Eu am avut la probă de la biblioteca Luna Evo și Manduca și am sfârșit prin a le cumpăra pe ambele (am prins chiar reducere la ambele pe niște site-uri, pun datele mai jos).
  2. Ergonomice.ro – Există 2 magazine fizice în Iași de unde puteți proba și achiziționa sisteme. Sistemele se pot inchiria pe săptămână, fără obligația de cumpărare. De aici mi-am cumpărat primul wrap elastic.
  3. Empatis.org – Este cumva varianta paid a Bibliotecii, dar serviciile sunt de gen premium, adică puteți beneficia de o sesiune lungă cu un consultat in Babywearing, puteți proba sisteme  – nu știu dacă ei și comercializează sisteme sau doar recomandă producători etc. Oricum, fetele sunt maxim de drăguțe iar organizația e de urmărit și pentru workshop-urile Ionelei Luciu și nu numai. Recomand cu drag.

 

Online

După ce am probat sistemele eu am decis să îmi cumpăr online ce am considerat că se potrivește. Așa că am avut un Marsupi Plus, o Luna Evo și o Manduca, ultimele 2 le folosesc alternativ. Mi-ar mai plăcea și alte sisteme dar momentan ne sunt suficiente acestea.

Magazine verificate de mine pentru cumpărat sisteme:

  1. Hiphip.ro (Eu o iau razna când intru aici și datorită colecției de lână, mătase etc pentru bebeluși)
  2. Poarta-ma.ro (Aici găsești sistemul Luna, un sistem nu foarte universal dar foarte frumos și apropiat de bebe, noi ne împăcam foarte bine cu ea)
  3. Bioteca.ro (Eu am prins o Manduca Ediție limitată la reducere și mi-a ajuns a doua zi).

Mai sunt și alte magazine și sisteme românești care merita atenție cum ar fi Isara sau Casa Zamfirei. Vă invit, dragi mămici, să vă documentați înainte de a pune bebele în sistem și să alegeți ceea ce i se potrivește mai bine. Nu uitați de îmbrăcămintea pentru sistem care trebuie să fie din fibră naturală, să nu fie salopete cu picior sau salopete pufoase cand afară sunt 25 de grade! Purtatul e magic, te salvează de dureri de brațe și spate, îți lasă mâini libere și sufletul lângă inima bebelui.

 

Ce am făcut cu sistemul primit cadou? Nu am vrut să nenorocesc niciun copil, așa că am ales să-l dau la Vasi care și-a făcut o minunăție de suport pentru cositoarea electrică. Iar de la brandul respectiv nu am mai achiziționat niciun produs, așa, de protest.

img_3397

Notă: Acest articol nu reprezintă un punct de vedere oficial al organizațiilor menționate. Este doar bazat pe observațiile și informația pe care eu o dețin.