Despre mine, azi.

La 30 de ani înveți că oamenii contează, că încă te bucuri de zăpadă, că viața e frumoasă cu bune și rele și că apreciezi mai departe, la fel ca și până acum: sinceritatea, lucrurile adevărate, umanitatea și zilele mai puțin bune (pentru că de aici înveți).

16106924_10209497945820179_817546007_o

Tot pe la 30 de ani îți dai seama că vrei să citești mai mult, să fii ușor mai relaxată, să te complici mai puțin (dar totuși să te complici, să trăiești clipele cu ardoare, tărie și energie), să cunoști oameni noi dar să ții cu dinții la cei prezenți cu adevărat în viața ta.

Până la vârsta asta am învățat să copilăresc și îmi doresc să respect acest drept al copiilor mei. Am învățat să trăiesc, să sufăr, să plâng dar și să râd în hohote în special în timpul serilor petrecute în familie. De fapt, cred ca în 30 de ani am avut parte de cele mai bune lecții acasă, de cele mai bune exemple (atât de la mama cât și de la părinții lui Florin), de cele mai iubitoare îmbrățișări date de tatăl lui Florin și recunosc: l-a învățat și pe fiul lui cum stă treaba cu acest aspect.

Până la 30 de ani am avut răbdare să nu sar etapele, să învăț de unde se poate și să fiu fermă pe ceea ce îmi doresc, simt sau cred. Însă niciodată nu am considerat că dețin adevărul absolut, deși, uneori, am fost încăpățânată în ideile mele. Dacă apreciez ceva la mine (și da, eu nu sunt modestă la treaba asta, știu ce pot și fără a fi îngâmfată, la unele faze sunt mândră de mine, bucuroasă de mine, tristă de mine) e faptul că nu mă dau ușor bătută.

Din păcate sau din fericire, îmi iau majoritatea energiei din jurul meu. De asta pentru mine conteaza mirosul de cafea dimineața (chiar daca efectul mă trimite pe lună și de asta nu beau băuturi cu cofeină), deschisul geamului imediat ce mă dau jos din pat, haosul de pe biroul meu și curățenia făcută la jumătate de an, fiecare zâmbet al colegilor, fiecare lucru neadevărat, fiecare privire mai întrebătoare și fiecare floare (de aceea plantez flori pe care uneori nu am timp sa le îngrijesc, pun mare preț pe lumina naturală și îmi aleg zilele în care stau într-un birou sau în altul în funcție de ceea ce simt în ziua respectivă).

0597-nunta

Sunt conștientă că sunt o persoană foarte norocoasă și sunt conștientă că am muncit mult pentru asta. Sper să mă ridic la înalțimea iubirii și drăgășeniei celor din jur, să pot să mulțumesc vreodată oamenilor care m-au îndrumat, care m-au temperat, care m-au inspirat. Pentru că oamenii aștia nu sunt genii sau profesori în marea lor măsură, dar sunt acei oameni care fac gesturi mici: tanti de serviciu care îmi caută telefonul într-o zi nebună, Ancuta care își lasă problemele personale atunci când cineva suferă mai mult, Anna care înțelege dacă nu am chef de ceva la un moment dat și care mă susține și ascultă de vreo câțiva ani, Bogdan cu scepticismul lui, Ovidiu cu energia lui, Alex care râde uneori cu mine deși sunt sigură că nu întotdeauna e amuzant ceea ce spun sau Sarmiza când face cea mai bună pizza. Și lista poate continua.

Azi a fost o zi liniștită și frumoasă. O zi în care mi-am dat seama că lucrurile trebuie spuse uneori sau scrise de alte câteva ori.

Vă mulțumesc pentru tot ceea ce sunt.

16118726_10209497945020159_520770904_n

Advertisements

Să am și eu, ca și vecinul meu, o capră sănătoasă

Când eram copil, momentul preferat al serii era să urmăresc știrile cu tatăl meu. Eram mândră când el, de oboseală, ațipea, iar eu îi prezentam ultimele noutăți când se trezea. Când se prezenta o listă de miniștri după alegeri, urmăream ecranul televizorului foarte atentă recunoscând mulți dintre cei numiți în funcție după numele auzite la știri. A doua zi, când apărea ziarul, citeam să văd ce am pierdut seara la televizor.

Am folosit mereu televizorul ca mijloc de informare și nu m-am bucurat prea tare când s-a pus cablu: cărțile reușiseră să mă fascineze mai mult.

Când Năstase a intrat la închisoare am simțit o tristețe prostească. Mi se părea aiurea ca un om așa de cunoscut să stea departe de familia lui. Îmi amintesc și acum momentul: eram în State și Florin insista că România se schimbă și treaba cu Năstase (deși ușor trasă de păr) e un început. Atunci m-am gândit pentru prima dată cât de ușor influențabilă sunt dacă pot simți milă pentru Năstase.

Așa că, am început să îmi pun din ce în ce mai multe întrebări, dar am avut momente în care am crezut într-un cal mai verde sau într-un altul de pe pereți mai frumoși. Am crezut și în USL, normal. Nu uitam cine e PSD-ul însă așa era momentul atunci, iar Florin tot spunea că trebuie să votezi pentru schimbare și să nu lași prea mult timp un partid să prindă rădăcini.

Când a fost treaba cu plagiatul lui Ponta am căutat pagina cu pagina să mă conving că e adevărat. Omul era tânăr, eu credeam în tineri și în faptul că nu îți poți întemeia o carieră pe ceva imoral. Valorile mele personale au fost incalcate grav atunci pentru că plagiatul era cel mai urat lucru pentru cineva care studise la Jurnalism – cel puțin pentru facultatea pe care am terminat-o eu.

Au urmat apoi alte momente interesante, ciudate și cu gânduri împrăștiate: Iohannis, Colectiv, Soros, Cioloș…

Din toate astea eu am învățat niște lucruri pe care le las aici, ca să îmi amintească de cine sunt acum:

  • Valorile unui om îi ghidează deciziile. Dacă un om nu e obișnuit cu cinstea, cu alegerile proprii, cu asumarea răspunderii nu poate să recunoască și să condamne lipsa acestor valori.
  • Noi cunoaștem într-o foarte mică măsura noțiuni elementare de educație civică: forma de guvernare, separarea puterilor în Stat, cine e ministru și ce poate face el, care-i treaba primarului sau cine e premierul țării și care îi treaba cu aceste alegeri. Acest lucru se întâmplă în mijlocul nostru, printre colegii de liceu sau facultate, printre vecinii tineri, printre prieteni sau colegi de serviciu.
  • Noi nu avem (sau avem foarte puțin) mentalitatea lecțiilor învățate. Tindem să căutam scuze, să dăm vina pe alții, să moară și capra vecinului în loc să ne întrebăm: ce am învățat eu din acest episod din viața mea? Ce nu trebuie să uit? Ce pot schimba la mine pentru a ne fi, la toți, mai bine?
  • Suntem individualiști și ne urâm grav unul pe altul uitând că, diferența de opinie e un dar, care te poate face mai bun dacă e folosit cum se cuvine. Când Să moară și capra vecinului va fi înlocuit cu Să am și eu, ca și vecinul meu, o capră sănătoasă, noi vom fi români și nu numai eu voi fi român.

Personal, voi face mai mult pentru a exemplifica oamenilor ce e toleranța. Nu voi accepta că lucrurile nu vor fi schimbate și voi analiza ideile și soluțiile indiferent de culoarea politică a celui care le propune. Nu îmi voi uita valorile, voi insista pentru pluralism si diversitate, voi merge la vot și voi trage la socoteală pe cei pe care i-am votat. A… voi face asta mai mult în viața reală decât de Facebook.

Atunci când surprizele încă mai au zâne

Vreau  să vă împărtăşesc surpriza de care am avut parte de la persoane dragi, cu puţin înainte de ziua mea şi cu referire la postul anterior de pe blog.

Deci, să începem povestea:

 

Flori:)

 

Ciocolată:)

 

Cărţi...

 

Un salt cu paraşuta...

 

Un zâmbet cald şi o sticlă de apă plată, mare.

E bine să ai zâne mici care să îţi facă surprize mari:)