Când Telekom se strică, clientul se oftică, Vodafone câștigă

Am de povestit de Cipru dar,  pentru că Telekomul încă ma uimește, azi am decis să scriu cum m-am transformat dintr-un client fidel, intr-un client care a ales o altă rețea în urma experienței cu serviciul Relații Clienți al Telejom.

Abonamentul meu cu Telekomul durează de ceva timp (vreo 8 ani) și de fiecare dată când am vrut un beneficiu în plus a trebuit eu să îl cer. Nu știu cum se face dar, mereu după ce eu îmi reînnoiam aboamentul apăreau oferte mai avantajoase și sfârșiam prin a nu-mi ajunge Net-ul sau minutele sau prin a avea costuri suplimentare pe factură.

Nu am prea beneficiat de mari reduceri la factură, nici de telefoane la preț special. Dar am rămas clientului lor deși site-ul le mergea de parcă ar fi fost ținut în gradina la mama și de fiecare dată când doream o informație îmi era foarte greu să o găsesc.  Acum ceva timp mi s-a stricat telefonul și am zis să profit și eu de avantajele unui client fidel, cu un abonament de date măricel. Am sunat la Telekom și le-am zis că doresc o ofertă pentru un iPhone 6S și că sunt dispusă să îmi măresc abonamentul dacă am un preț bun la telefon. Am vorbit cu o domnișoară, mi-am făcut o ofertă rezonabilă și urma să mă sune în 2 zile, la o anumită oră, pentru a-i confirma comanda.

Pentru că nu am primit telefonul mult dorit, mi-am permis să sun eu la departamentul vânzări pentru a confirma comanda și a-i ruga să îmi trimită telefonul. Am explicat operatorului că vreau să confirm o comandă și că nu am fost sunată când mi s-a promis. Răspunsul a fost: Acum nu avem program cu publicul pentru cererea dumneavoastră, vă rugăm să reveniți. La revedere! Mi-a închis telefonul…

Înițial, nu mi-a venit să cred de răspunsul primit și mi-am adus aminte de fostul meu șef care era contrariat de faptul că el vrea să cumpere și oamenii din România trebuie rugați ca să îți vândă… Apoi am zis: Ok, hai să vedem ce oferte are Vodafone-ul că tot îmi place mie reclama cu profesorul de matematică.

Când am sunat prima dată la Vodafone mi-a plăcut serviciul de Call Back (ca să nu stai ca fraierul în telefon, fără a-ți pierde prioritatea, te suna un operator când se eliberează). Se pare că Vodafone avea program cu publicul pentru că mi-a răspuns o domnișoară drăguță care mi-a recomandat să merg într-un magazin Vodafone pentru că voi avea parte de o ofertă mai bună. În plus, cum eu doream portare, doar așa era posibil.

Am mers la un magazin Vodafone în Alexandru și mi-au făcut o ofertă asemnănătoare cu cea de la Vodafone dar, pentru un iPhone 7. În plus, s-a străduit domnișoara ca telefonul să ajungă cât mai repede la mine, în vreo 2 zile de la comandă.

În rest… nu am avut Internet la țară atât de bun niciodată. Am avut posibilitatea să utilizez același trafic de date și minute în Roaming. Știu că în curând treaba asta va fi posibilă pentru toți operatorii dar, eu am fost în concediu acum și am apreciat acestă posibilitate.

M-am bucurat că nu mai trebuie să sun la Telekom și portarea a decurs bine, fără alte complicații. Ultima dată când mi-am reînnoit abonamentul am luat un telefon gratis pentru a-l face cadou unei prietene. Așa că, mă așteptam să primesc o factură acasă pentru costurile aferente renunțării la abonament înainte de termen. Factura a venit și am vrut să o plătesc numai că… nu avea niciun număr de cont unde aș putea depune banii. Așa că, am sunat din nou la Relații Clienți unde am aflat că nu se poate plăti factura online – trebuie musai să merg la un magazin Telekom. Așa că, trebuie să îmi mișc fundul în oraș ca să plătesc, ca un fost client drăguț ce sunt.  Pam Pam!

Advertisements

Despre mine, azi.

La 30 de ani înveți că oamenii contează, că încă te bucuri de zăpadă, că viața e frumoasă cu bune și rele și că apreciezi mai departe, la fel ca și până acum: sinceritatea, lucrurile adevărate, umanitatea și zilele mai puțin bune (pentru că de aici înveți).

16106924_10209497945820179_817546007_o

Tot pe la 30 de ani îți dai seama că vrei să citești mai mult, să fii ușor mai relaxată, să te complici mai puțin (dar totuși să te complici, să trăiești clipele cu ardoare, tărie și energie), să cunoști oameni noi dar să ții cu dinții la cei prezenți cu adevărat în viața ta.

Până la vârsta asta am învățat să copilăresc și îmi doresc să respect acest drept al copiilor mei. Am învățat să trăiesc, să sufăr, să plâng dar și să râd în hohote în special în timpul serilor petrecute în familie. De fapt, cred ca în 30 de ani am avut parte de cele mai bune lecții acasă, de cele mai bune exemple (atât de la mama cât și de la părinții lui Florin), de cele mai iubitoare îmbrățișări date de tatăl lui Florin și recunosc: l-a învățat și pe fiul lui cum stă treaba cu acest aspect.

Până la 30 de ani am avut răbdare să nu sar etapele, să învăț de unde se poate și să fiu fermă pe ceea ce îmi doresc, simt sau cred. Însă niciodată nu am considerat că dețin adevărul absolut, deși, uneori, am fost încăpățânată în ideile mele. Dacă apreciez ceva la mine (și da, eu nu sunt modestă la treaba asta, știu ce pot și fără a fi îngâmfată, la unele faze sunt mândră de mine, bucuroasă de mine, tristă de mine) e faptul că nu mă dau ușor bătută.

Din păcate sau din fericire, îmi iau majoritatea energiei din jurul meu. De asta pentru mine conteaza mirosul de cafea dimineața (chiar daca efectul mă trimite pe lună și de asta nu beau băuturi cu cofeină), deschisul geamului imediat ce mă dau jos din pat, haosul de pe biroul meu și curățenia făcută la jumătate de an, fiecare zâmbet al colegilor, fiecare lucru neadevărat, fiecare privire mai întrebătoare și fiecare floare (de aceea plantez flori pe care uneori nu am timp sa le îngrijesc, pun mare preț pe lumina naturală și îmi aleg zilele în care stau într-un birou sau în altul în funcție de ceea ce simt în ziua respectivă).

0597-nunta

Sunt conștientă că sunt o persoană foarte norocoasă și sunt conștientă că am muncit mult pentru asta. Sper să mă ridic la înalțimea iubirii și drăgășeniei celor din jur, să pot să mulțumesc vreodată oamenilor care m-au îndrumat, care m-au temperat, care m-au inspirat. Pentru că oamenii aștia nu sunt genii sau profesori în marea lor măsură, dar sunt acei oameni care fac gesturi mici: tanti de serviciu care îmi caută telefonul într-o zi nebună, Ancuta care își lasă problemele personale atunci când cineva suferă mai mult, Anna care înțelege dacă nu am chef de ceva la un moment dat și care mă susține și ascultă de vreo câțiva ani, Bogdan cu scepticismul lui, Ovidiu cu energia lui, Alex care râde uneori cu mine deși sunt sigură că nu întotdeauna e amuzant ceea ce spun sau Sarmiza când face cea mai bună pizza. Și lista poate continua.

Azi a fost o zi liniștită și frumoasă. O zi în care mi-am dat seama că lucrurile trebuie spuse uneori sau scrise de alte câteva ori.

Vă mulțumesc pentru tot ceea ce sunt.

16118726_10209497945020159_520770904_n

Revista Cariere și cele 3 tipuri de lideri eronați

Din 2017 voi încerca să scriu despre subiectele care mă interesează și profesional. Am așteptat ceva timp până să ajung la acest pas și rog să îmi fie iertat începutul. Poate nu vor fi mereu lucruri noi, dar vor fi lucruri care mi-au plăcut, m-au inspirat și m-au făcut să fiu un om mai bun.

Azi vor vorbi despre Revista Cariere și despre un articol citit în ea azi, poate cel mai interesant articol citit în acestă revistă până acum. Este scris de Lars Wiechen (mai multe detalii despre el găsiți aici) și vorbește despre cele trei tipuri de lideri de ocolit. Încurajez citirea numărului din Decembrie-Ianuarie a revistei pentru articolul întreg sau celor interesați și mai în apropiere de mine le pot împrumuta eu revista.  Numărul curent este dedicat colectivismului și ideii că, uniți, suntem mai puternici.

resized-leadership-pinned
Sursa: http://www.cmu.edu 

 

Wiechen vorbește despre faptul că, din nefericire, ledearshipul pare rupt din vise pentru că există niște lideri eronați care se încadrează în 3 tipare:

  1. Lacheul – se ascunde in spatele superiorilor săi, față în față te perie pentru a te vorbi mai apoi pe la spate, evită contactul cu persoanele care l-ar pune în situația de a lua decizii și autoritatea superiorilor săi îl ajută să își mențină propria autoritate.
  2. Tiranul – e genul de șef coleric, omul care conduce prin puterea autorității și care se inspiră de la cei care îl pot informa cu lux de amănunte.
  3. Birocratul – el respectă regulile și prevederile oficiale, iși verifică angajații în majoritatea timpului și (iar asta e partea cea mai tristă din ce scrie Wiechen): nu duce o viață grea pentru că politicile interne, sistemele și procesele sunt mai ușor de controlat decât oamenii.

Pentru 2017 îmi doresc să nu am nimic în comun cu acești lideri. Și pe mai departe, pentru viața mea, îmi doresc să încerc să promovez valorile în care cred în detrimentul banilor sau a puterii sociale.

 

Despre Cariere:

  • Va puteți abona atât la revista în format fizic (eu așa prefer), sau la cea în format electronic.
  • Personal, am avut probleme cu livrarea revistei la început și bănuiesc că Poșta Română a avut ceva de a face cu asta. Apoi am înțeles că au schimbat livrarea printr-0 altă firmă și de atunci nu am probleme, primesc revista în fiecare lună.
  • Acum au și promoție la abonamente, dacă sunteți interesați puteți vedea ofertele aici: https://www.cariereonline.ro/abonamente