Revista Cariere și cele 3 tipuri de lideri eronați

Din 2017 voi încerca să scriu despre subiectele care mă interesează și profesional. Am așteptat ceva timp până să ajung la acest pas și rog să îmi fie iertat începutul. Poate nu vor fi mereu lucruri noi, dar vor fi lucruri care mi-au plăcut, m-au inspirat și m-au făcut să fiu un om mai bun.

Azi vor vorbi despre Revista Cariere și despre un articol citit în ea azi, poate cel mai interesant articol citit în acestă revistă până acum. Este scris de Lars Wiechen (mai multe detalii despre el găsiți aici) și vorbește despre cele trei tipuri de lideri de ocolit. Încurajez citirea numărului din Decembrie-Ianuarie a revistei pentru articolul întreg sau celor interesați și mai în apropiere de mine le pot împrumuta eu revista.  Numărul curent este dedicat colectivismului și ideii că, uniți, suntem mai puternici.

resized-leadership-pinned
Sursa: http://www.cmu.edu 

 

Wiechen vorbește despre faptul că, din nefericire, ledearshipul pare rupt din vise pentru că există niște lideri eronați care se încadrează în 3 tipare:

  1. Lacheul – se ascunde in spatele superiorilor săi, față în față te perie pentru a te vorbi mai apoi pe la spate, evită contactul cu persoanele care l-ar pune în situația de a lua decizii și autoritatea superiorilor săi îl ajută să își mențină propria autoritate.
  2. Tiranul – e genul de șef coleric, omul care conduce prin puterea autorității și care se inspiră de la cei care îl pot informa cu lux de amănunte.
  3. Birocratul – el respectă regulile și prevederile oficiale, iși verifică angajații în majoritatea timpului și (iar asta e partea cea mai tristă din ce scrie Wiechen): nu duce o viață grea pentru că politicile interne, sistemele și procesele sunt mai ușor de controlat decât oamenii.

Pentru 2017 îmi doresc să nu am nimic în comun cu acești lideri. Și pe mai departe, pentru viața mea, îmi doresc să încerc să promovez valorile în care cred în detrimentul banilor sau a puterii sociale.

 

Despre Cariere:

  • Va puteți abona atât la revista în format fizic (eu așa prefer), sau la cea în format electronic.
  • Personal, am avut probleme cu livrarea revistei la început și bănuiesc că Poșta Română a avut ceva de a face cu asta. Apoi am înțeles că au schimbat livrarea printr-0 altă firmă și de atunci nu am probleme, primesc revista în fiecare lună.
  • Acum au și promoție la abonamente, dacă sunteți interesați puteți vedea ofertele aici: https://www.cariereonline.ro/abonamente 

 

Operațiunea Bradul, parlamentare 2016

E înainte de ajun și, ca de vreo câțiva ani încoace, așteptăm să despachetăm cadourile. E ocazia de a dărui, de a vorbi, de a râde enorm.  E o ocazie în care eu mă simt binecuvântată pentru că am o familie minunată și aici mă refer la frați (li se mai zice cumnați), surori și părinți.

Acum ceva timp am decis să ne amenajăm o cameră la mama mea acasă unde să putem petrece weekendul. Am ales cea mai la dos camera, unde mereu e liniște, unde mama e mereu aproape pentru a avea grijă să nu ne deranjeze nimeni când dormim, unde focul troznește în sobă iarna și unde e răcoare și soare vara. O camera simplă cu jaluzele verzi și ciori pe pereți. E camera noastră unde ne simțim uneori mai acasă ca în Iași. După amenajare și mai ales după ce am cumpărat o bucată de pământ transformată de ai mei în moșie (livadă, fântână, grădină de zarzavat, nucărie și multe altele), Florin nu prea se mai dă dus de aici. Și pentru că la amândoi ne era dor să petrecem timp cu părinții lui, soluția a fost să îi invităm pe ei acasă la mama, uneori mai des decât mergem noi în vizită la Suceava. Asta și pentru că am cei mai de gașcă socri din Univers iar mama, Vasi și surorile mele se bucură mereu să îi aibă prin preajmă.

20151229_1109452

Așa că, după ce timp de mai mulți ani am fost despărțiți de Crăciun, acum vreo 3 ani am decis ca seara de Crăciun să o petrecem împreună (părinții lui Flo, mama și Vasi, surorile mele și cumnații mei). Și ca să fie treaba și mai bună am stabilit și un ritual: ne adunăm cu câteva ore înainte de Ajun, ascultăm colindele copiiilor din sat (which is preaty awsome), despachetăm vraful de cadouri și apoi stăm la masă. Și pot spune că, de câțiva ani, chiar aștept Crăciunul și mă pregătesc pentru seara asta cu mult timp înainte. Asta pentru că e o plăcere deosebită să o vezi pe mama cu un sac cu fundițe roșii așteptându-și darurile (asta după ce le pipăie pe cele cu numele ei și încearcă să ghicească ce cadouri are), pe Florin care nici nu are idee că își dorește ce i-ai cumpărat tu cadou sau pe Cosmin care vine cu jumătate de Italie după el. Ok, și eu sunt la fel de bucuroasă pentru că mereu sunt surprinsă plăcut.

Experiența asta a clipelor de dăruire în familie ne face, cumva, mai buni. Eu cred că părinții sunt direct responsabili de ceea ce vor deveni copiii lor și că, învățând copiii să dăruiască, părinții pot face  lumea asta mai bună. Și îmi mai place discuția despre sisteme politice care urmează mereu după masă spre disperarea mamei lui Florin și spre creșterea tensiunii socrului meu atunci când își apără opiniile în fața fiului său. Și chiar mi se pare cool să ai o familie unde singurele discuții în contradictoriu sunt cele pe teme politice (ai mei nu sunt fani PSD, oamenii chiar se dueleaza in curente și idei, concepții și experiențe). Și mi se mai pare foarte fain să te lauzi cu oamenii pe care îi iubești, să le spui cât de importanți sunt pentru tine și să le scrii, în prag de Crăciun, câteva rânduri.

La mulți ani, dragii mei!

 

20161223_145727_hdr

Să am și eu, ca și vecinul meu, o capră sănătoasă

Când eram copil, momentul preferat al serii era să urmăresc știrile cu tatăl meu. Eram mândră când el, de oboseală, ațipea, iar eu îi prezentam ultimele noutăți când se trezea. Când se prezenta o listă de miniștri după alegeri, urmăream ecranul televizorului foarte atentă recunoscând mulți dintre cei numiți în funcție după numele auzite la știri. A doua zi, când apărea ziarul, citeam să văd ce am pierdut seara la televizor.

Am folosit mereu televizorul ca mijloc de informare și nu m-am bucurat prea tare când s-a pus cablu: cărțile reușiseră să mă fascineze mai mult.

Când Năstase a intrat la închisoare am simțit o tristețe prostească. Mi se părea aiurea ca un om așa de cunoscut să stea departe de familia lui. Îmi amintesc și acum momentul: eram în State și Florin insista că România se schimbă și treaba cu Năstase (deși ușor trasă de păr) e un început. Atunci m-am gândit pentru prima dată cât de ușor influențabilă sunt dacă pot simți milă pentru Năstase.

Așa că, am început să îmi pun din ce în ce mai multe întrebări, dar am avut momente în care am crezut într-un cal mai verde sau într-un altul de pe pereți mai frumoși. Am crezut și în USL, normal. Nu uitam cine e PSD-ul însă așa era momentul atunci, iar Florin tot spunea că trebuie să votezi pentru schimbare și să nu lași prea mult timp un partid să prindă rădăcini.

Când a fost treaba cu plagiatul lui Ponta am căutat pagina cu pagina să mă conving că e adevărat. Omul era tânăr, eu credeam în tineri și în faptul că nu îți poți întemeia o carieră pe ceva imoral. Valorile mele personale au fost incalcate grav atunci pentru că plagiatul era cel mai urat lucru pentru cineva care studise la Jurnalism – cel puțin pentru facultatea pe care am terminat-o eu.

Au urmat apoi alte momente interesante, ciudate și cu gânduri împrăștiate: Iohannis, Colectiv, Soros, Cioloș…

Din toate astea eu am învățat niște lucruri pe care le las aici, ca să îmi amintească de cine sunt acum:

  • Valorile unui om îi ghidează deciziile. Dacă un om nu e obișnuit cu cinstea, cu alegerile proprii, cu asumarea răspunderii nu poate să recunoască și să condamne lipsa acestor valori.
  • Noi cunoaștem într-o foarte mică măsura noțiuni elementare de educație civică: forma de guvernare, separarea puterilor în Stat, cine e ministru și ce poate face el, care-i treaba primarului sau cine e premierul țării și care îi treaba cu aceste alegeri. Acest lucru se întâmplă în mijlocul nostru, printre colegii de liceu sau facultate, printre vecinii tineri, printre prieteni sau colegi de serviciu.
  • Noi nu avem (sau avem foarte puțin) mentalitatea lecțiilor învățate. Tindem să căutam scuze, să dăm vina pe alții, să moară și capra vecinului în loc să ne întrebăm: ce am învățat eu din acest episod din viața mea? Ce nu trebuie să uit? Ce pot schimba la mine pentru a ne fi, la toți, mai bine?
  • Suntem individualiști și ne urâm grav unul pe altul uitând că, diferența de opinie e un dar, care te poate face mai bun dacă e folosit cum se cuvine. Când Să moară și capra vecinului va fi înlocuit cu Să am și eu, ca și vecinul meu, o capră sănătoasă, noi vom fi români și nu numai eu voi fi român.

Personal, voi face mai mult pentru a exemplifica oamenilor ce e toleranța. Nu voi accepta că lucrurile nu vor fi schimbate și voi analiza ideile și soluțiile indiferent de culoarea politică a celui care le propune. Nu îmi voi uita valorile, voi insista pentru pluralism si diversitate, voi merge la vot și voi trage la socoteală pe cei pe care i-am votat. A… voi face asta mai mult în viața reală decât de Facebook.