Povestea cornului cu ciocolată şi a rucsacului mov de griji

A fost o dată ca niciodată un corn cu ciocolată. Nu dăm nume ca să nu facem reclamă. Cornul acesta a ajuns prin interesul producătorului şi al distribuitorului pe rafturile hipermaketului Kaufland de unde a fost achiziţionat de către mine sâmbătă seara.

Duminică am plecat cu Olivia la plimbare şi am pus in rucsac acest corn împreună cu un alt frate de-al său pentru a avea acces la o gustare în caz de nevoie. Din Copou am mers in Carrefour unde am intrat să ne facem cumpărăturile. În mijlocul magazinului mi-am adus aminte de existenţa cornurilor în rucsac şi m-am întors să îmi las geanta la intrare pentru a nu avea probleme mai târziu.

Odată ajunsă acasă, am aruncat cornurile pe marginea canapelei din sufragerie. Un corn a fost luat de către Olivia iar celălalt a fost pus a doua zi în acelaşi rucsac mov pentru a servi ca gustare, în caz de nevoie, la serviciu.

La serviciu, luni de dimineaţă am pus cornul în sertar şi pentru că nu prea mi-a fost foame, l-am uitat acolo până a doua zi când l-am pus din nou în rucsac pentru a-mi servi drept gustare la facultate (că tot am avut pană de curent la serviciu şi curs de distribuţie la facultate). Însă nici în urma cursului, nici în urma drumului cornul nu a fost “utilizat”.

Pe drumul spre casă am trecut prin Kaufland să îmi iau orez. Toate bune şi frumoase până am ajuns la casă şi mi-am scos portofelul să-mi plătesc orezul. Deschizând ghiozdanul, am zărit cornul care îmi făcea cu ochiul. Atunci mi-am adus aminte că de fiecare dată vânzătoarea mă roagă să-mi deschid rucsacul pentru a fi sigură că nu am sustras nimic din magazin. Iar în situaţia în care mă aflam… nu prea puteam dovedi nimic. I-am explicat doamnei cum stă treaba dar mi-a replicat frumos că nu există altă posibilitate decât fie să las cornul în magazin, fie să îl plătesc din nou.

L-am plătit a doua oară şi l-am recuperat bucuroasă că doar aveam o întreagă plimbare făcută cu minunatul meu corn. Însă… veste proastă pentru alimentul cu ciocolată şi multe E-uri: Marţi, 28 septembrie, ora 19.20: a sosit clipa degustării!

Advertisements

2 în 1. Haita cu liniuţe şi prietenia cu necunoscuţii

2.1.1. Haita

În momentul de faţă sunt în postura următoare datorită alegerilor minunate făcute de când am vrut să dau turma de oi pe haita de câini:

Să zicem că am trecut peste studiul liniuţelor şi am învăţat să scriu într-o anumită haită. Dacă vreau însă să merg mai departe cu legatul cuvintelor, sunt nevoită să mă întoc în timp pentru a demostra haitei că pot face totuşi liniuţele. Accesul în cadrul haitei respective îmi este condiţionat de liniuţele stupide. De aceea, va trebui să merg la cursul de făcut liniuţe pentru ca mai apoi, să continui cu exersarea cuvintelor.

În plus, mi-am dat seama că atunci când înveţi să scrii deja cuvintele şi literele, aplici de fapt legarea liniuţelor într-un anumit fel. Dar pentru că nu se poate altfel, sper ca să trec cu nota 5 evaluarea finală la proba linuţelor, proba care se plăteşte, de altfel, destul de scump în timp pierdut şi bani aruncaţi.

2.12. Prietenia

Telefonul sună a disperare. Răspund.

– Bună, am numărul tău de telefon prin agendă şi nu ştiu de unde şi cum.

– Păi, eu nu am numărul tău. Cine eşti?

-Sunt XZX- Da ai prieten?

– Scuză-mă, chiar nu am timp. Sunt la facultate. (seminarul de liniuţe)

Ajung la serviciu iar pe telefon am următorul mesaj:

Vrei să fii prietena mea? Te pup dulce

P. S. Dacă mă pupă iar cu liniuţe?!