Prânz la Bazar (fără manele de data asta)

Astăzi voi vorbi despre un loc deosebit numit Bazar. E locul din Rotterdam unde se poate asculta muzică de toate felurile (inclusiv manele) şi locul unde se pot satisface mai toate gusturile culinare. Pentru că la Bazar mâncarea e bună, atmosfera e relaxantă iar chelneriţele întreabă mereu: “De unde sunteţi?”. Şi în jur poţi vedea familii venite să ia prânzul sau micul dejun, cupluri la o masă mai rapidă şi deosebită sau turişti în trecere.

Mesele sunt scrijelite şi vopsite în albastru, verde, galben. Şerveţelele sunt şi ele de mai multe culori iar farfuriile au forme care te duc cu gândul fie la modelele turceşti fie la castroanele de lut româneşti tradiţionale. Am încercat salată cu frigărui de pui, shaorma şi pâine cu mai multe chestii (specialitate olandezo-franceză parcă). Porţiile au fost suficiente pentru a ne sătura iar testul gustului a fost trecut cu brio. La salată şi shaorma am fost serviţi cu vreo 3-4 feluri de pâine, de la lipie la pâine neagră şi pâine rotundă abia scoasă din cuptor.

Restaurantul e pe mai multe nivele iar baia e făcută dintr-un mozaic multicolor şi de simţi în tablourile miniaturiştilor turci (că tot ne numim toţi Roşu). Chelnerii sunt simpatici, rapizi şi binevoitori iar lumânările puse în sticle de vin dau impresia de intim şi cald.

Normal, fotografii pentru exemplificare:

Pâine cu... multe!
Un fel de kebab cu aripioare
Frigări şi pâine

Solo: Clementina. La pian, doi chiloţi.

Azi am făcut piaţa… spaniolă. Numai o zi din săptămână o stradă din Alcala de Henares se transformă în bazar şi piaţă. Ofertele nu mai contenesc, oamenii trec, sacoşele se fac tot mai grele.

Cele mai bune oferte, cei mai uşori euraşi! Poftiţi, vă rog!
Cele mai bune oferte, cei mai uşori euraşi! Poftiţi, vă rog!

Români mulţi. Şi în faţa, şi în spatele tarabelor. Îmbrăcat cu o vestă de fâş, un comerciant de fructe îşi ademeneşte clienţii: “Încercaţi clementina”. Dacă te-ai aşezat la coadă la masa lui, primeşti automat încă un fruct, nu cumva să pleci. În momentul în care pune fructele pe cântar, are grijă să le laude. Ştii sigur că ţi s-au oferit cele mai bune banane (2 kilograme la 1 euro jumătate), mere (2 kg la 2 euro) sau cei mai tari cartofi (5 kg la 1.99 euro). Luăm 10 kg de cartofi şi primim cadou o banană… să mai revenim şi săptămâna viitoare. Bărbatul în vestă de fâş, mă întreabă în spaniolă dacă îl filmez. Îi răspund negativ, neştiind că este român. Tocmai îi spusesem nepoatei mele să îmi dea telefonul ca să îi fac poze.

"Este clemenolă, nu mandarină. Dar încercaţi, nu vă costă nimic!"
"Este clemenolă, nu mandarină. Dar încercaţi, nu vă costă nimic!"

Cu un cleşte strălucitor în părul lung şi negru, femeia spaniolă îşi invită clienţii la cele mai bune  fructe: “Hai la clementina valenciană”. Oftez. Nici aici nu am scăpat de “Catalunya”. Luăm şi noi 7 kg la 4 euro şi ceva. Sunt bune şi dulci. Le-am încercat deja şi nu ne-au displăcut.

"Hai la clementina valenciană. Cea mai bună clementină din Spania!"
"Hai la clementina valenciană. Cea mai bună clementină din Spania!"

Mai jos, se vând chiloţi… trei la 5 euro. Sau sutiene, 2 la 3 euro. Sau jerseuri la ofertă: numai 5 euro bucata. Fiecare strigă. Se formează un cor de haine, cartofi, chiloţi şi mandarine. Şi parfum…. de Spania. Miroase bine semn că vine Moşul în curând.