In ultimele saptamani Ilinca s-a procopsit cu un semi-dinte si Florin, de entuziasm, a cazut intr-o noapte din pat. Tot in perioada aceasta am inceput diversificarea si azi Ilinca s-a speriat de un buchetel de broccoli. Noi suntem bine si fericiti si ne bucuram de orice lucru nou din viata noastra.
Pentru ca minunea vrea alintata vreo 2-3 ore inainte de somn, am reusit si eu sa (mai) citesc o carte in perioada asta, asa ca m-am gandit sa povestesc putin despre ea.
“Bebelusul meu intelege tot” e aparuta in 2001 si e scrisa de Aletha J. Solter, psiholog american de origine elvetiana. As putea spune ca, principalul take over al cartii este nevoia ta, ca parinte, de a intelege nevoia bebelusului de a-si exprima emotiile, in general prin plans. Cat citeam cartea ma gandeam adeseori daca eu mi-am lasat fiica sa planga atunci cand avea nevoie de acest lucru sau am incercat sa o “pacalesc” pentru a trece peste momentul frustrant.
Ideea din carte e urmatoarea, citez: ” Cand bebelusul incearca sa se elibereze de tensiune plangand, plansul in sine devine nevoia, iar el nu se va simti mai bine pana cand nu va plange. Este important sa va amintiti ca nu sunteti niste parinti nepriceputi daca bebelusul vostru plange. Se poate ca el sa nu aiba nevoie de nimic altceva decat sa fie tinut in brate si iubit.”
Am inceput sa ma uit mai atenta la Ilinca si sa vad daca, atunci cand celelalte nevoi ii sunt satisfacute, nu are uneori nevoia sa se descarce. Pana la urma, si eu ma simt mai bine dupa un plans bun (care nu s-a mai intamplat din maternitate). Daca observ asta, o iau in brate, nu incerc sa o opresc cu sssst sau chestii de genul, nu incerc sa ii distrag atentia. Atunci cand se intampla sa fac lucruri care nu ii plac, incerc pe cat posibil sa ii explic, sa vorbesc cu ea, dar sa o las sa traiasca momentul (de exemplu, nu cant atunci cand ii aspir nasul dar, cant si vorbesc atunci cand ne imbracam). La fel, incerc sa nu-i incurajez chinul, dar sa o las sa si-l manifeste atunci cand simte.
Nu sunt de acord cu toate aspectele din carte desi, inteleg unde vrea sa bata autoarea. Vorbeste, de exemplu, despre san ca tipar de control si, desi cred ca poate fi cazul la unii copiii, consider ca, atunci cand sunt perioade de dezvoltare sau bebele este mic, nu se poate vorbi de alaptare la cateva ore. In plus, e chiar dragut sa iti adoarma bebele la san.
Cartea trateaza ideea de parenting constient inca din burtica si poate fi un bun ajutor pentru viitoarele mamici. Mie mi-a placut desi nu mi-a adus neaparat informatii noi. Maine o pun la pachet pentru Rebeca pentru a o intelege mai bine pe Miruna.
In the madding crowd 