Din jurnalul călătorului RATP: Roaba călătoreşte fără bilet.

Din ciclul : ” Ce mai cară fiecare”, RATP Iaşi prezintă:

Cug, piaţa, staţia de pornire 43, Sâmbătă după masă.
După ce urcă toţi călătorii de pe peron într-un 43 gri adus din Spania, un călător cu o roabă se chinuie să intre în mijlocul de transport în comun. Îşi alesese însă uşa destul de prost pentru că avea o bară la mijloc şi 2 trepte. Dar bărbatul, uşor mai mult în compania lui Bacchus decât în compania RATP, insistă.

Şoferul, observând deja chinul prin care trece moşul cu roaba, strigă: “Da dă-te jos cu roaba!”
Moşul are însă răspunsul pregătit: “Stai aşa. Taci că îţi dau bani.” Iar şoferul tace şi aşteaptă omul să-şi urce unealta.

Mai pe lateral, mai pe de-a dreptul, sprijinindu-se de bară şi întorcând roaba pe toate părţile, moşul reuşeşte să o urce în autobuz răsturnând în spate tot ce avea în cuvă: câţiva saci, o haină, o bucată de covor. Autobuzul pleacă.

Călătorul cărător, ajunge printre scaune cu greu până la şofer şi se întinde la o şuetă cu acesta în timp ce îi strecoară o anumită sumă, subtil. Întorcându-se în spatele autobuzului, moşul începe să se simtă bine lângă roaba lui: cântă, recită versuri şi invită pe călătorii din staţii să urce în autobuz. Câţiva mai norocoşi, reuşesc să treacă pe lângă roaba din dreptul uşii şi să îşi găsească un loc pe scaune.

La Frigorifer se termină călătoria roabei pentru că stăpânul decide să o elibereze din jugul format dintr-o bară de autobuz şi vreo 2 scaune. Unul dintre călători uşurează călătoria apucând roaba de mânere şi ajutându-l pe moş să o dea jos mai repede. Şoferul închide uşile iar moşul râde satisfăcut făcând semn de mulţumire. În urmă.. doar puţin praf de var şi câteva fire din covor. Şi călătoria fără bilet şi fără controlori.

Din jurnalul călătorului RATP: Pilele şi fustiţele scurte

Din ciclul: Ce te faci când te trezeşti mai devreme ca Alina şi ai şi ore după masă, răspunsul: Iei autobuzul aduce iar o serie de peripeţii, de data aceasta uşor de înţeles.

Cu o staţie înainte de Frigorifer, urcă 2 controlori să-şi facă stimabila meserie. În timp ce unul controla în spate, celălalt vorbea şi dădea mâna cu cineva de la mijloc, apoi cu cineva din faţă.

În faţa mea, un bărbat încearcă să îi explice controlorului din spate că stă la cămine şi de asta nu are bilet. Controlorul îl îndrumă clar: Şi ce-mi spui mie, du-te la colegul!

Între timp, o altă persoană din spate spune că îl ştie pe controlorul din faţă. Apoi, controlorul din spate cere legitimaţia de călătorie unui bărbat de la mijloc, dar… surpriză: Şi acesta îl cunoştea pe celălalt controlor. Colegul controlorului ştiut de jumătate din autobuz, îi strigă celuilalt suficient de tare ca să audă toată lume: Bă, îl ştii şi pe asta? La răspunsul afirmativ, replica vine imediat: De acuma, tre să vin singur în control că pe tine văd că te ştie toată lumea!

La frigorifer, controlorii coboară, cu vreo 3-4 persoane pe care nu le cunoştea controlorul prietenos. Nici nu porneşte bine autobuzul că înainte să ajungem la Sala Sindicatelor… filtru. Urcă 3 controlori în autobuz şi unul sau doi rămân afară. La replica unei doamne:  Da ce faceţi, abia au coborât ceilalţi! controlorii se mai linştesc. Unul însă, vânează domnişoara cu fusta scurtă şi îi cere legitimaţia. Fata îi dă biletul dar controlorul nu e mulţumit şi îi cere să coboare, să discute jos. Domnişoara protestează, dar coboară într-un final.

Dacă v-aţi aflat în autobuzul 43 care la ora 9 şi 5 minute se afla între staţiile Frigorifer şi Sala Sindicatelor, aţi fi putut vedea, pe marginea străzii, în locul rezervat pentru parcări, o domnişoară frumoasă, în fustă mini şi 4 controlori: unul îi analiza biletul, ceilalţi altceva.

Din jurnalul călătorului RATP (zapada mea nu-i ca a lor)

Ninge! Veşti proaste pentru toţi cei care vor să călătorească cu transportul în comun. Oricum, e iarnă şi e normal să fie probleme, însă… RATP e întotdeauna mai special.

Azi trebuia să ajung în Copou. Mă sună Florin şi îmi spune că din Tătăraşi nu circulă nimic. Adriana mă anunţă că nici din Păcurari şi nici din Copou. În concluzie: o să ajung eu cumva până la destinaţie.

Mă înarmez cu răbdare, frig şi iar frig şi aştept în staţie în Tudor un 43 spre Păcurari. Mă bucuram de fiecare dată când venea un autobuz. Însă primul autobuz era un 121. Am mai aşteptat şi următorul autobuz era un… 121. Al treilea autobuz, dupa 40 de minute de stat în staţie a fost un… 121!!! După o oră de aşteptat, a venit un 43 şi m-am urcat. Am fost singura care a încaput în autobuzul super super aglomerat.

După 2 staţii în care toată lumea se îngrămădea în toată lumea nişte tineri au început să cânte colinde. Când autobuzul a pornit din nou, se împinge cineva în mine şi îmi spune: “Biletul sau abonamentul!” Am crezut că aud aiurea prima dată, însă când m-am uitat mai bine, cel de lângă mine flutura legitimaţia. Am scos într-un final abonamentul din portofelul îngheţat. Bucuros, controlorul s-a împins şi mai departe în lumea din autobuz, până când colindătorii au început să cânte: “Mulţi ani trăiască, Controlorul să trăiască” iar angajatul RATP a coborât să controleze iarna de afară şi să descopere că da, ninge fără bilet.