Jurnalul călătorului RATP (Revoltatu’ din “Vaslui”)

Octombrie, 21, ora 20.00. Agitaţie mare în spatele tramvaiului. O femeie se străduieşte să explice controlorilor că biletul i-a ramas înţepenit în compostor, că nu poate să îl scoată şi că nu are niciun sens să plătească amenda. Cere să se demonteze compostorul şi să se scoată biletul corect compostat.

Lumea se uită ca la scandal. Aşa ca la un spectacol prost în care RATP joacă rolul vulpii, iar cetăţeanul nici măcar coadă de  urs nu e.

Se ridică de pe scaun şi încearcă să îi ia apărarea tinerei, respectuos mai întâi, agitat şi nervos pe urmă. Controlorii nici nu vor să asculte, o ţin sus şi tare că tânăra trebuie să plătească amenda. “Da ce mă, eşti din Vaslui?”, întreabă unul din echipa de control RATP. Revoltatu’ cetăţean îşi caută telefonul unde are salvat numărul pentru reclamaţii RATP (telverde de altfel) şi sună.

Surpriza vine de la celălat capăt al firului unde o voce respectuoasă întreabă cetăţeanul care e problema. Călătorul îi explică problema femeii la telefon iar angajata RATP cere informaţii despre controlori, tramvai, etc. Pentru că angajatul controlor nu vrea să vorbească, vatmanul este rugat să ia legătura cu femeia şi să îi explice care e situaţia.

Vatmanul caută tot felul de scuze: nu poate opri tramvaiul între staţii pentru demontarea compostorului, situaţia nu e aşa gravă pe cât pare etc. Încheie convorbirea cu femeia de la reclamaţii şi îi dă telefonul revoltatului cetăţean care căutându-i pe controlori constată că au coborât de mult timp din tranvai fără a da nicio amendă.

Octombrie, 21, ora 21.00. Autobuzul 43. Acelaşi cetăţean (care nu e din Vaslui) este rugat să prezinte legitimaţia de călătorie. Acelaşi controlor.

Jurnalul călătorului RATP (Episodul fără control)

Later edit de dimineata asta (dar ar putea fi oricare):

Statia nr 1: Doi controlori se aşează relaxaţi pe 2 scaune… tot din 43. O doamnă compostează un bilet şi apoi se aşează în spatele lor, îl bate pe unul pe umăr şi îi spune: “Ia vedeţi, s-a compostat?” Controlorii se uită uimiţi unul la altul miraţi de întrebarea doamnei. Dau din cap suav (cum numai agenţii sub acoperire pot) iar atunci când doamna se întoarce la locul ei, îşi pun amândoi mâinile în cap şi unul dintre ei spune: “Da ce, scrie ceva la spate şi nu ştim noi?”

Staţia nr. 3 Urcă un bătrân mai murdar de felul lui şi începe să vorbească tare despre ce îl doare. Toţi călătorii din autobuz află că Băsescu a vândut trei români, ce bine era pe vremea lui Ceauşescu şi că moşul are pensie 4 milioane şi că îi şi mulţumit cu banii aştia. Apoi, dintr-o dată, se întoarce spre cei doi controlori şi le spune: “Nu îmi cereţi nimic. Am legitimaţie, nu mă tem eu de controale.” Bătrânul continuă povestea. Controlorii sunt din ce în ce mai tăcuţi.

Staţia nr. 5 Cotrolorii coboară. Nu au controlat niciun călător.

Jurnalul călătorului RATP (reguli de ne-simţosupravieţuire)

Viaţa călătorului RATP este liniştită, miraculoasă chiar, îngrămădită şi „frumos” mirositoare.

Viaţa călătorului RATP este plină de batjocoră şi iz controlor grosolan şi urat mirositor.

Viaţa călătorului RATP nu este inscripţionată decât cu mesaje: „Nu oferiţi şoferului sau vatmanului bani în schimbul călătoriei”, „Nu urcă mai mult de 18 persoane în microbuz”.

Viaţa călătorului RATP nu este umplută cu mesaje de genul: „Apăsaţi butonul cu STOP pentru oprirea autobuzului în staţia următoare în loc să strigaţi ca disperaţii la şofer: Opreşte băi, boule!
Călătorul RATP nu ştie nici că poate face reclamaţie în situaţiile următoare: (Doar ce am mai observat sau păţit)

  • Controlorii RATP îl fac bou, dobitoc, nesimţit, fără studii, cu studii degeaba, manelist, cocalar etc…
  • Controlorii RATP îşi încep controlul în momentul în care călătorul se află pe scară, gata de coborâre.
  • Controlorul îl îmbrânceşte pe călător şi îl trage înapoi în autobuz susţinând sus şi tare că are dreptul să înceapă controlul, chiar dacă călătorul mai merge o staţie în plus chiar dacă are abonamentul valabil…
  • Controlorii RATP nu se uită să vadă câte compostoare merg în autobuz, însă se îmbrâncesc în lumea şi aşa înghesuită şi coboară jumătate de autobuz la prima staţie pentru că cei prinşi nu au fost în stare să îşi cultive instinctul de zbor pentru a zbura până la singurul compostor care funcţionează, cel de la prima uşă.
  • Controlorii RATP încep controlul fără să ţină seama că lumea încă nu a ajuns la compostor sau aşteaptă la coadă să composteze.

Pe de altă parte, călătorul RATP nu ştie că:

  • Angajaţii RATP sunt şi ei oameni şi că fac şi ei o meserie. Atât de bine cât o pot face.
  • Biletele trebuie cumparate cu câteva zile înainte ca nu cumva să te nimereşti în zonă fără tonetă cu bilete de vânzare sau cu program scurt că e weekend.
  • Biletele trebuie cumpărate oricât ar fi călătorul de şmecher. Nu de alta, dar intră în conflict cu alt gen de şmecherie, că doar suntem cel mai minunat şi controlat pământ din lume.